Face studii de literatură la Timişoara, Bucureşti şi Heidelberg. Publică eseuri, versuri şi proză. Colaborează cu Şerban Foarţă la scrierea versurilor pentru cântecele trupei Phoenix. În 1981 pleacă din România, se stabileşte în Germania şi predă literatură, film şi teoria mass-media.
În 1990 decide să se dedice cinematografiei. Primul film este Videogramele unei revoluţii (1992), co-regizat cu Harun Farocki, care devine un film reper în ce priveşte relaţia dintre puterea politică şi mass-media în Europa, la sfârşitul Războiului Rece. Cel de-al doilea său film, Rupt de Prezent (1995), spune povestea cosmonautului Sergei Krikalev, care a petrecut zece luni la bordul staţiei orbitale Mir, în timp ce, pe pământ, Uniunea Sovietică dispărea. Rupt de Prezent este comparat cu titluri clasice ale istoriei filmului, precum Odiseea Spaţială 2001 sau Solaris, şi este considerat drept filmul-simbol al categoriei non-ficţiune al anilor nouazeci. Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu încheie trilogia dedicată sfârşitului comunismului. Din 2001 este profesor de film la Universitatea Naţională din Karlsruhe, iar din 2002 a devenit director al Institutului pentru film ZKM. Realizează două proiecte pentru Fundaţia Cartier pentru artă contemporană: 2 Pasolini (scurt-metraj) şi Cantitate Necunoscută, cu Paul Virilio şi Svetlana Alexievitch (2002, versiunea cinematografică - 2005).
