Anca Damian

Ea nu mai e nici soţia unuia dintre documentariştii-vedetă ai generaţiei ’80, Laurenţiu Damian, pe care îl seconda ca director de imagine la lungmetrajele lui de ficţiune (Rămânerea - 1991, Drumul câinilor - 1992) şi mai apoi în calitate de coregizor la o serie de documentare, precum Eminescu – Truda întru cuvânt (1993) sau Oare Dumnezeu a suspinat omeneşte? (1994). Treptat, a decis să-şi ia cariera pe cont propriu, să renunţe definitiv la operatorie (directorii de imagine cu care lucrează s-ar putea să nu aibă o viaţă prea uşoară!) şi să facă filme după scenarii propri. Mai întâi documentare, multe documentare, cea mai mare parte explorând lumea artei şi a artiştilor, fie că este vorba despre pictori (Victor Brauner – 1993, Trecătorul pământului – Ion Nicodim - 1998), muzicieni (Călătorie în România – 2004), actori amatori (A fi sau a nu fi – 2007), fie despre un receptacul al operelor de artă (Muzeul de la şosea – 2006). Debutul în lungmetrajul de ficţiune cu Întâlniri încrucişate (2008) a primit ecouri bune din partea criticii internaţionale, care a apreciat inteligenţa scenariului acestei drame-ştafetă (relay drama) şi unele subtilităţi ale dialogului, recomandând urmărirea evoluţiei ulterioare a cineastei. În mod cu totul neaşteptat, aceasta schimbă registrul, realizând un lungmetraj de animaţie care e, totodată, un documentar despre un caz îndelung mediatizat, cazul lui Crulic, tânărul român mort în 2008, într-o închisoare din Polonia. Combinaţie de mai multe tehnici (desen animat, colaj, etc), Crulic, drumul spre dincolo este o coproducţie româno-poloneză, care va avea premiera internaţională la festivalul de la Locarno. În paralel, Anca Damian nu renunţă la filmul cu actori, pregătindu-se să înceapă turnajul la A Very Unsettled Summer (O vară foarte instabilă), o poveste inspirată din proza irlandezului stabilit (deocamdată) în România – Philip Ó Ceallaigh". (Cristina Corciovescu - Aperitiff 2011)
 

 

„Anca Damian are şi un doctorat în Cinematografie şi media la aceeaşi universitate, unde este şi cadru didactic. Începuturile sale în cinematografie, ca operator sau regizor al unor documentare sau de ficţiune, nu anticipau schimbările majore din traiectoria sa cinematografică. După ce debutează în  regia de film de ficţiune (Întâlniri încrucişate, 2007), a produs o surpriză de proporţii cu lungmetrajul de animaţie Crulic, drumul spre dincolo (2011), premiat cu premiul major al competiţiei de la Annecy, cel mai important festival specializat. Anca Damian şi-a continuat activitatea regizorală, alternând filme de ficţiune (Perfect sănătos, 2016 şi Moon Hotel Kabul, 2018) cu filme de lung şi scurt metraj de animaţie, realizate, în regim de coproducţie, prin compania sa Aparte FILM, selectate şi premiate în multe  festivaluri internaţionale.

Crulic: drumul spre dincolo a câştigat, în 2012, Crystal Award la Festivalul de la Annecy, Premiul special al juriului la Istanbul, şi Seul, Cottbus etc., urmat de Muntele magic (2015,Premiul pentru cel mai bun film european, Leipzig, „Licornul de aur” la Amiens, Premiul Artimafix Gijon, Menţiune specială Karlovy Vary etc).

După ce scurtmetrajul Telefonul (2018), este premiat  cu Pegasul de argint (Poznan), lungmetrajul Călătoria fantastică a Maronei (2019) acumulează alte premii (Marele Premiu, Bucheon, Corea de Sud, Premiul juriului, Los Angeles) şi este nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film.” (Dana Duma, Cineaști în era digitală)