Lansarea volumului „Sora mea din Australia. Trecute întâlniri cu
Irina Petrescu”, scris de
Magda Mihăilescu, are loc joi, 23 ianuarie 2020, la ora 18.00, la sediul Institutului Cultural Român din Alea Alexandru nr. 38.
La eveniment vor participa: Mirel Taloș,
Cristian Tudor Popescu,
Dan Nuțu,
Angelo Mitchievici și
Laurențiu Damian.
„Sora mea din Australia” este structurat în câteva capitole:
Convorbiri,
Scrisori,
Confesiuni,
Mărturii. Un capitol special este
O călătorie cu filmele, cu o introducere semnată de criticul de film
Cristina Corciovescu.
Lansarea este organizată de Institutul Cultural Român în colaborare cu Uniunea Cineaștilor din România.
Volumul de 223 de pagini, care include numeroase fotografii inedite din viața și cariera Irinei Petrescu, a apărut în Editura Uniunii Cineaștilor din România, în condiții grafice excepționale, coperți cartonate, plastifiate, hârtie de album.
Într-un interviu fluviu din
Adevărul literar&Artistic, cu care această carte-album începe, actrița vorbește despre anii copilăriei şi adolescenţei, despre formarea ei într-o familie de intelectuali şi întâmplarea care a adus-o pe marele ecran şi mai apoi pe scenă. Artista povestește despre dificultatea de a înfrunta o meserie de vitrină, pentru un om iubitor de discreţie. În interviuri realizate în etape diferite ale vieţii şi creaţiei Irinei Petrescu, Magda Mihăilescu reuşeşte să obţină de la actriţă multe cugetări despre arta pe care a artista îmbrăţişat-o cu o mare conştiinţă de sine.
Comparând momentele de la sfârşitul carierei cu cele de la 18 sau 25 de ani, când a început-o, Irina Petrescu inventează această metaforă a surorii din Australia citată în titlu: „S-a scurs într-adevăr, multă vreme de atunci, am trecut prin multe încercări, am învăţat să mă raportez altfel de la viaţă, de aceea astăzi admit că ar fi o ingratitudine trufaşă să nu fiu recunoscătoare unui anumit destin. De mine cea de atunci nu mi s-a făcut însă, dor, pentru că eu mă uit la imaginea acea ca la fotografia unei surori mult mai tinere, care locuieşte undeva departe de tot, în Australia, şi pe care nu am văzut-o de mult. Nu mai sunt eu. Sau, poate, sunt eu cât cuprinde, poate că tânăra aceea stă cuibărită în mine şi nu vreau să recunosc”.
„Ne-o reamintim din filme, din rolurile de pe scenă, dar şi în ipostaze insolite precum aceea a unui comentator avizat al propriilor filme, într-o călătorie iniţiată de Cristina Corciovescu pentru revista Pro Cinema, în 1996, sau în aceea de corespondent de presă pentru Cinema, în anii 1967-70, când călătorea la festivaluri de film din întreaga lume, de unde trimitea articole pline de culoare şi informaţie despre oameni şi locuri, de la San Sebastian, Moscova, Paris, Hollywood, Londra. Tot din colecţia acestor reviste autoarea a selectat numeroase alte consemnări rafinate despre oameni şi evenimente, ba chiar şi întâmplări hazlii de viaţă care îi întregesc portretul şi contextualizează oportun faptele de creaţie“, apreciază criticul de teatru Doina Papp.
