Tot timpul între revoluții. Despre noul documentar al lui Vlad Petri

     Vlad Petri, cândva documentarist al străzii, acum cineast al arhivelor, a dat ce-i mai bun din cinemaul românesc nonficțional al ultimilor ani, odată cu scurtmetrajele Cerbul a trecut prin fața mea (2020) și Același vis (2021). Acum, la  lungmetraj, regizorul strânge și mai tare nodul dintre documentar și ficțiune pentru a da formă unui scenariu scris de Lavinia Braniște informat din documente ale Securității privind studenții străini, despre relația apropiată, ba mai mult, iubirea nedefinită dintre două tinere, o româncă și o iraniancă, cândva colege la Medicină, acum cronicare a două istorii naționale printre rândurile scrisorilor lor trimise de-a lungul unui deceniu, dinaintea Revoluției Islamice din Iran și puțin după Revoluția Română. Filmul a avut premiera mondială la Berlinala acestui an, în secțiunea Forum, și a câștigat Premiul FIPRESCI. 
     Cu puțin înainte de premiera națională a filmului ca eveniment de închidere a One World Romania (8 aprilie), Petri ne-a vorbit despre munca sa cu multele arhive implicate (autohtone și iraniene), montajul ca regie, propagandă și homoerotismul relației celor două protagoniste, printre altele. Acum, de pe 31 octombrie, așadar jumătate de an mai târziu, documentatul va intra în cinematografe