Lumea se distrează... de când e lumea, dar felul în care se distrează reprezintă pentru mine o preocupare mai veche, legată de pasiunea pentru inedit. Din această pasiune s-a născut, ca un film de montaj, ca un mozaic viu şi amuzant, Lumea se distrează.
Pentru a-I realiza am vizionat peste 257.000 m de peliculă din arhiva noastră, cu imagini înregistrate în zeci de ţări, filmate de operatori din lumea întreagă şi din toate timpurile, cea mai veche aparţinându-i lui… Lumière. Consider filmul şi ca un omagiu adus cineastului, omului cu camera, de Ia naşterea cinematografului martor constant şi de o inspirată indiscreţie pentru posteritate, ochi atent al atâtor întâmplări. S-a spus adesea că omul este singura fiinţă care ştie să râdă critic; el a căutat şi a găsit modalităţi diferite pentru a-şi reface traumele psihice, iar râsul este o armă excelentă pentru a se echilibra sufleteşte. Pornind de la această idee, am ales împreună cu Dumitru Fernoagă, dintr-un noian de imagini, acele fragmente de peliculă în care am, găsit distracţia remontantă, nu o distracţie din disperare, dezumanizantă, nu distracţia „anestezic” ci una tonică. Totul a fost subordonat acestei idei — de aceea, în filmul nostru, nu există obişnuitele racorduri de timp şi spaţiu, unicul folosit fiind racordul de idee, construit după legile montajului pe o mişcare, pe un gând, o imagine devenind replică pentru următoarea. Lumea se distrează este astfel construită ca un joc de „cuvinte potrivite”, din montaj rezultând noi gag-uri, o preocupare principală la un asemenea film. De altfel, cred că nu există cadru fără un gag născut fie din încadratură, fie din comentariul din off, gag-uri poate mai puţin menite să declanşeze un hohot de râs şi mai mult un zâmbet interior. Prin replică, prin comentariu, am încercat să adăugăm încă ceva la situaţia comică existentă, fără a supralicita însă. Imaginea oferea suficient haz prin ea dar colaborând cu un om de spirit ca Valentin Silvestru care dialoghează satiric cu imaginea, îi este imprimată şi comentariului o notă ironică în care o uşoară maliţie se împleteşte cu umorul.
Am încercat ca totul să releve ideea centrală a filmului nostru: omul trebuie să se distreze, dar omeneşte, respingând formele aberante, nedegradând calitatea acelui vechi aliat pe care îl are de atât de multă vreme — RÂSUL!
