Jean Georgescu — părintele cinematografiei noastre,
Jean Georgescu — omul-cinema, Jean Georgescu cel care a nășit multe talente și a împlinit multe certitudini, Jean Georgescu, mereu îndrăgostitul de acest capricios copil care este cinematograful... Deci Jean Georgescu, deci pe minunatul maestru Jean Georgescu l-am întâlnit, adică, mai exact, m-a acostat politicos în Piața Romană, după ce mă privise vreo două stații în troleibuzul 82; eram în uniformă și cu ghiozdanul pe umăr, mă duceam la lecția de franceză și visam la artiști, la viața lor, la munca lor, le puterea lor, și atunci, tocmai atunci marele artist mă oprește, își scoate pălăria, renumita dânsului pălărie, mă salută și rostește cuvintele magice... „domnișoară nu vreți să faceți film?”... Și domnișoară neîncrezătoare și speriată, dar plină de speranțe, spune „Da!”... Și pregătirile încep, minunatele pregătiri, și eu devin „subiectul” principal, al atâtor oameni care încep să se ocupe de mine, mă întreabă tot felul de lucruri, printre care și ce fac după filmare... și fără se îmi dau seama, fără emoțiile unor probe, am intrat eu în viața lor și ei și EI — Cinemaul, în viața mea, și așa a început munca asta minunată și unică. Eu începeam să mă cunosc, începeam să înțeleg ce se întâmplă în jurul meu și în mine și îl priveam pe Maestrul, cel care dirija totul, inventa oameni, închipuia relații, năștea viața care apoi era „trasă” pe peliculă aștepta momentul întâlnire cu ei, cu spectatorii, pentru care se făcuse de fapt totul, toate munca asta grozave.
Și așa se duceau zilele de filmare, primele mele zile de filmare, în preajma acestui minunat om și artist care îmi dezvăluie cu fiecare clipe tainele atât de râvnite, care descoperea în mine ceea ce nici eu nu știam și care, fără să îmi dau seama atunci, a imprimat în mine imaginea omului-artist, a omului-sacrificiu, a omului dăruit, a omului care se pune în slujba unui ideal pe care vrea împlinească dincolo de viața lui, viață care devine si ea parte înfăptuitoare a principalului țel, a unicului scop. Așa trăiește maestrul, așa trăiește Jean Georgescu, asta înseamnă Jean Georgescu pentru noi: un exemplu, un ideal, un vis... Vă mulțumim, maestre drag!