Cronica personajului secundar
O acțiune eficace, reușită: lecție usturătoare pentru odioasa, aroganta svastică! Făbricuța ascunsă în halta Telega, pregătită la cheie, prin complicitatea trădătoare a „redingotelor parlamentare cu cilindru” sare-n aer. Explodează în semn de bun venit, urat „colaboratorilor” hitleriști. Cine sunt autorii spectaculoasei, temerarei misiuni de sabotaj? Vechi ilegaliști, oameni cu experiență bogată în materie? La „Balul simbriașilor” din mica localitate prahoveană, o mână de tineri curajoși, iluminați de sentimentul apartenenței la marea cauză, se „activează”, se identifică ingenios. De la gară au sosit „domnu' student”, creierul acțiunii ce urmează a fi întreprinsă și dublarea lui de siguranță, excircarul, exstudentul, exdurul sentimental, omul obișnuit să meargă în viață, ca pe sârmă. Răspândiți în mulțime, tinerii așteaptă încordați, mâinile le tremură, uneori, nervos, privirile li se mai furișează în jur cu îngrijorare... Dar rigorile de oțel ale disciplinei de organizație forțează încet-încet, sub acel plumburiu cer al anului 1939, caractere extraordinare, personalități admirabile, conștiințe aprinse. Dintre localnici se desprinde o figură puternică: responsabilitate decis asumată, elan juvenil, privire inteligentă. De o prospețime cuceritoare, elegant în costumul asortat cu șapca simbolică, personajul are o disponibilitate ardentă. Pe fața lui se citește când expectativa precaută la întrebările ferm repezite de prea tânărul, aparent prea fragilul „student”, legătura sa ierarhica superioară, când calmul rezolut al intuirii situației critice, în încăierarea accidentală cu bătăușul legionar, când mândria satisfăcută a ducerii la bun sfârșit a primelor sale misiuni. Dar mai ales pe fața sa se citește intensitatea trăirilor. Tânărul, interpretat de
Valentin Voicilă se conturează cu precizie, din două-trei secvențe. Într-una dintre cele mai semnificative scene, scânteile țâșnind din priviri, ura concentrată în pupile, punctează artistic scena înfruntării curajoase a „grupului cu cămășuțe verzi”. Față în față doi tineri, aceeași vârstă, două opțiuni diametral opuse, răscruci ale momentului istoric. De o parte, sticlirea bolnavă a ochilor încețoșați de paranoia legionară, chipul supt, posedat, vidat al fiului primarului. De altă parte, privirile încărcate de demnitate fierbinte, de ironie mușcătoare, de dispreț sancționar ale tânărului comunist din Telega. Reușita actorului Valentin Voicilă este cu atât mai notabilă cu cât personajul interpretat pare numai schițat, numai enunțat, în precipitarea acțiunii filmice. Concentrându-se remarcabil, în scene de mică întindere, avantajat de prim-planuri, capabile să-i valorifice expresivitatea, chipul tânărului actor exprimă forță și hotărâre, ca și ineditul unei apariții personale, ce nu se calchiază peste alte câteva similare.
