Cine cunoaşte numele lui
Emanuel Teţ va fi surprins să-l găsească în dreptul acestei rubrici. Este într-adevăr vorba despre un mult premiat cineamator care apare acum în Ipostază de profesionist, nu numai din pricina statutului de producţie al filmului său (realizat la studioul ,,Animafilm") ci şi datorită calităţii prestaţiei sale.
Poem dinamic prelungeşte preocupările sale de înnoire a graiului animaţiei, încercate deja în creaţiile ·de cineclub
Război şi pace,
Vânătoarea de păsări,
Îmblânzitorul de şerpi. Urmaş al lui Norman McLaren, Emanuel Teţ are încredere in animaţia executatâ direct pe peliculă . Ea se concretizează într-un migălos procedeu de zgâriere, închipuind personaje şi siluete care dau o neliniștitoare sen- zaţie de pulsaţie.
Poem dinamic combină această tehnică cu filmarea reală , reuşind să sugereze o contopire permanentă a două planuri, unul cotidian şi altul al eternităţii .
Pelicula sa îşi alege o temă generoasă , de mare respiraţie lirică: relaţia dintre om și natură. Structurat în două mari părţi, poemul imaginează situaţii a două etape cruciale ale ciclului vital: moartea şi dragostea. În primele cadre, un tânăr mort se află rătăcit într-o natură luxuriantă care îl invăluie și îl integrează în ritmurile sale. Desenele zgâriate pe peliculă sugerează intrarea acestuia în alte regnuri şi topirea sa în mineral şi vegetal. Extincţia esle numai o aparenţă, pentru că viata începe să palpite în alte forme. Mai optimistă, partea a doua închipuie o foarte pură poveste de dragoste ai cărei protagoniști se întâlnesc, de asemenea, in sânul naturii exuberante. Razele de soare, foșnetul frunzelor, zborul fluturilor amplifică ecourile sentimentului lor, le prelungesc gesturile şi le împodobesc cu aură strălucitoare. Strigătele și şoaptele acestei iubiri descind firesc din peisajul în care totul palpită, infloreşte şi pluteşte înspre lumină. Mișcările coregrafice ale tânarului cuplu sunt prelungite de traiectorii incandescente de petale, pulberi de polen şi vârtejuri de păsări. Aceasta este o altă etapă în care omul se integrează firesc in ritmurile şi sensurile naturi. Rădăcina acestei filosofii este evidentă: ea decurge din mitul nostru fundamental, „Miorița”, căreia filmul ii dă o originală tălmăcire în imagini.
Chiar dacă porneşte pe urmele lui McLaren, autorul merită apreciat pentru eforturile sale de a înnoi graiul animaţiei. El adaptează un procedeu foarte potrivit unei anume structuri dramaturgice care nu se întemeiază pe epicitate, ci pe speciale efecte poetice. Sugerarea celor două planuri îşi găseşte o inspirata soluţie în utilizarea acestei tehnici. Ar mai fi de amintit calităţile plastice ale
Poemului dinamic. Beneficiind de ajutorul unui operator cu experienţă, Tincu Puran şi de a unui priceput operator de trucă, Anca Barbu, filmul are efecte speciale şi o calitate a imaginii care ar face cinste oricărui profesionist. Merită evidenţiată şi ilustraţia muzicală a filmului, care asigură un comentariu liric ce intensifică atmosfera creată prin sugestiile plastice (autor George Copaci).
Poem dinamic este un film interesant, cu șanse de afirmare în cadrul festivalurilor internaţionale. Cu el se dovedeşte o dată în plus că încrederea studioului ,,Animafilm" în tânăra generaţie nu este zadarnică .