Pe Valea Azugăi se filmează: Week-end românesc sau Harababura. Titlul e încă provizoriu. Regizorul Geo Saizescu și-a cantonat aici echipa și în funcție de vreme („O să plouă?” N-o să plouă!”) rostește „motor!” la o nouă comedie:
― Prin anii '80 realizam Eu, tu și Ovidiu, mărturisește Geo Saizescu. În acea perioadă am avut ocazia să văd Trafic de Jacques Tati și mi-a venit ideea să-i dau o replică românească. Am asigurat pentru Week-end românesc (film despre care trebuie să știți că a avut la rândul lui o istorie: a fost amânat, a fost aprobat, a fost respins, a fost rediscutat...) o echipă „șoc”. O să încep prezentarea cu distribuția: „soții” Ileana Stana lonescu, Dem Rădulescu și „fiica” lor pe care o interpretează debutanta Elvira Deatcu, Nicu Constantin și Adam Erszebet împreună cu „fiica lor”, actrița Teodora Mareș, (pe care mi-am propus să o scot din tiparul în care a fost cantonată); un grup de familie Cezara Dafinescu−Dorin Varga; altul format din Sanda Toma și Valentin Uritescu, Ștefan Bănică senior și Rodica Popescu-Bitănescu. Apar, nu neapărat în cupluri: Dumitru Rucăreanu, Constantin Diplan, Nae Gh. Mazilu, Mihai Ciucă, Camelia Zorlescu, Mihai Mălaimare, Florin Piersic, Emil Hossu, Vasile Muraru, Nae Lăzărescu. De la Chișinău am invitat doi interpreți, pe Vladimir Prodan și Valentina Plugaru. Filmul meu are asigurată o „artilerie grea” formată doar din tineri.
E vorba de Bogdan Ghițulescu, Cătalina Mustață, Adela Marian (aleasă de curând Miss Dunărea românească) și Doru Octavian Dumitru. Să nu vi se pară ciudat, am distribuit intenționat actori din generații diferite. Se simte de mai mulți ani „o ruptura”, între actorii consacrați, vedete mai mari sau mai mici, și tinerii aflați la început de carieră. Cu Week-end românesc vreau să întind o punte între aceste generații. Înainte de a vă dezvălui numele celorlalți membri ai echipei trebuie să precizez că îmi rezerv și în acest film o apariție de coloratură. Cu bastonul, cu melonul, cu umbrela.
Revenind la echipă, să menționez că imaginea și camera sunt semnate de Gabriel Cobasnian, decorurile de arhitect Marcel Bogos, montajul de Ileana Puzdreag, sunetul de Mihai Orășanu și Viorel Ghiocel, iar muzica de tânărul compozitor piteștean Dumitru Lupu. Directorul filmului este Marin Gheoroaie care, a realizat producția debutului meu la Un surâs în plină vară, iar acum, cu Week-end românesc își încheie cariera.
— O întrebare se impune: De ce, din nou, o comedie?
— Uite, ce este: mulți gândesc cam așa: aluneci pe o coajă de ceapă, te împiedici de un pai și gata-râsul! Poate, pe moment, în mod spontan s-a obținut reacția scontată. Ca un flash! Dar dacă vrei să-l faci pe om să râdă profund, sau hai să zicem „chiar elaborat” se schimbă calimera. Să nu uiți vorba asta de la mine: o comedie e un bufet garnisit cu bunătățile râsului! Un bufet de sănătate.
— O asemenea comedie e de o sută de ori mai chinuitoare decât un film cu o desfășurare amplă de decoruri, precizează arhitectul Marcel Bogos. Regizorul e responsabil cu râsul, eu cu decorul. Dar de data aceasta, cu Saizescu, am pățit... o pățanie! „Am intrat” la un film la care nu prea am ce face. Un asemenea gen, pe care alții îl vânează cu ardoare, pe mine nu mă incintă în mod deosebit. Tot filmul este, de fapt, drumul real parcurs de eroi de la București până la Predeal. Derulat „bucățică cu bucățică”. Până aici, s-ar zice că lucrurile stau normal. Dar prin prisma comediei orice lucru normal poate deveni de un haz nebun. Totul se transformă, oameni și obiecte, de-a valma.
Lăsând gluma la o parte am constatat că arh. Marcel Bogos are ce face la filmul Week-end românesc! A construit deja o trăsură, a schimbat toate firmele și etichetele hotelului „Orizont” de nu-l mai recunosc nici localnicii, așa botezat, „Relaxa” câte și mai câte...