Toată lumea din familia noastră, de
Radu Jude, este un film românesc prezentat în premieră, în 2012, la Festivalul Internațional de Film de la Berlin (secțiunea Forum) și recompensat cu Inima orașului Sarajevo, Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la Sarajevo. Pelicula este pe
cinepub.ro.
O capodoperă a comediei negre și a suspansului (IndieWire),
Toată lumea din familia noastră este revelația Premiilor Gopo ediția 2013, avându-i pe Șerban Pavlu, Sofia Nicolaescu, Mihaela Sîrbu și Gabriel Spahiu în rolurile principale și bucurându-se de participarea extraordinară a actorilor Tamara Buciuceanu-Botez, Stela Popescu și Alexandru Arșinel.
La aproape 40 de ani, Marius e divorţat. Fosta soţie, Otilia, s-a recăsătorit cu un contabil. Fiica lor de cinci ani, Sofia, locuieşte cu mama ei, ceea ce-i provoacă lui Marius o continuă frustrare. Legea a decis ca Marius să petreacă doar un timp limitat cu fiica lui. Când Marius vrea să o ia pe Sofia la mare pentru o scurtă vacanţă, află că fosta soţie nu este acasă şi că fetiţa e bolnavă. Nu crede ce i se spune şi vrea să o ia pe Sofia cu forţa. Marius Vizureanu, tatăl uzurpat, tatăl nedreptățit, face o figură de referință în galeria de antieroi din filmele românești. Personajul are un caracter coleric în care, de la divorț încoace, frustrările par să fi măcinat continuu. În ziua fatală, personajul este „montat” de tatăl său, jucat de Alexandru Arșinel care arată o cu totul altă față decât cea comic-bonomă cu care ne-a obișnuit în majoritatea filmelor românești.
”Toată lumea din familia noastră e o comedie despre cum un aranjament de divorţ care s-a vrut raţional şi chiar cordial (fostul soţ să poată sta la taclale cu actualul partener al fostei soţii atunci cînd vine să-şi ia copilul pentru weekendul lui lunar) basculează în iraţionalitate spumegîndă, cu capete sparte şi poliţia la uşi, pe parcursul unei dimineţi caniculare. Genul e, aşadar, farsa domestică. Stilul e vérité "românesc", cu disciplina narativă aferentă - concentrarea temporală, lungirea timpului de fierbere (adică de pînă la explozia protagonistului)” – Andrei Gorzo,
Dilema Veche, aprilie 2012
Pentru filmul românesc, care are o predilecție pentru subiecte de conflict domestic, ștacheta pentru reușita unor noi scene tensionate de familie era ridicată, dar iadul din capul lui Marius, transpus în fapte când grotești, când înspăimântătoare, când de-a dreptul comice arată că paleta de emoții, reacții și fapte iresponsabile e mult mai largă. Și în ea e loc pentru încă și mai multe filme românești reușite.
