REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Tinereţe fără bătrâneţe şi…


     Ne aflăm pe un platou de filmare nu tocmai obişnuit. «Decorul» reprezintă o gospodărie ţărănească. În faţa casei cu pridvor, dominată de un acoperiş din paie, înalt de vreo 15 m, se întinde o poieniţă smălţată cu flori albe; de jur împrejur numai munţi, străjuind parcă singurătatea acestei aşezări. Dar şi reflectoare, şi grupul electrogen şi blendele menite să concentreze lumina soarelui de august capricios asupra elementelor decorului ca de basm şi a eroilor care-I vor popula imediat ce pregătirile de filmare vor fi terminate. Deocamdată, câţiva oameni de la recuzită mută un măr înflorit spre stânga «fiindcă aşa e nevoie în cadru», apoi înfig împrejur tijele de sârmă ale florilor albe. Sub îndrumările regizoarei Elisabeta Bostan, plaiul acesta îşi desăvârşeşte metamorfoza; iar gospodăria unde va vedea lumina zilei eroul filmului prinde contururi definitive. Când totul e gata, operatorul Gheorghe Druckman (autorul imaginii la toate filmele Elisabetei Bostan) măsoară luminozitatea, apoi scrutează cu îngrijorare cerul: nu cumva o să se înnoureze iar? Pentru moment vremea e bună şi făgăduieşte o zi rodnică echipei care a început realizarea filmului Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.
— Va fi un basm cinematografic inspirat după cunoscuta povestire a lui Petre lspirescu, îmi spune regizoarea (în acelaşi timp şi autoarea scenariului). Planurile pe care le turnăm acum vor fi, de fapt, doar pregenericul filmului naşterea lui Făt-Frumos.
     …Se filmează. În poieniţă îşi fac apariţia cele trei ursitoare, nelipsite în basme, întruchipate de actriţele Corina Constantinescu, Eugenia Bosînceanu şi Zoe Anghel. Urmează apoi un cadru în care, desculţe, ursitoarele imploră cerul, dănţuind (sarabanda lor este filmată după indicaţiile maestrului de balet Petre Bodeuţ). lată în sfârşit şi cadrul în care apare Făt-Frumos, pruncul, în braţele mamei sale (Margareta Pogonat). Tatăl (George Motoi de la Teatrul Naţional din Cluj), ia copilul care plânge neostoit din braţele femeii şi... pe ecran va apărea genericul.
     Filmarea durează ore în şir. Se repetă, se turnează, se reia din nou, cu un spirit de echipă de cel mai bun augur. (Aurelia lon, machiorul filmului, s-a îmbolnăvit în ajun, dar asistenta ei, Eva Wajda, o suplineşte cu zel şi eficienţă). În timp ce Eva Wajda îi retuşează Margaretei Pogonat machiajul, aceasta din urmă îmi spune:
— Îmi place să lucrez cu Elisabeta Bostan pentru că are multă sensibilitate şi o încredere în ceea ce face pe care o comunică întregii echipe. Am turnat recent şi în Legenda lui Blaier. Sunt două roluri foarte diferite şi ca întindere şi ca factură. Trecerea de la unul la altul, menţinerea contactului cu platoul, reprezintă pentru mine, ca actriţă, o experienţă pasionantă.
     Regizoarea care e prezentă peste tot, ajută şi ea între timp pe cei de la recuzită la «plantarea» florilor în alt colţ al poieniţei. O urmez şi o întreb cum şi-a conceput filmul.
— Destinul lui Făt-Frumos simbolizează aspiraţia oamenilor spre fericire, spre dreptate; pornind de la ideea generoasă a basmului lui Ispirescu, m-am străduit să pun în valoare esenţa lui populară, poezia, înţelepciunea, umorul folclorului românesc. Filmul va avea, evident, o latură fantastică, Făt-Frumos va avea de biruit încercări dintre cele mai grele. Vom recurge la filmări combinate pentru care colaborăm — în cadrul unui contract de prestare de serviciu — cu specialişti din studiourile sovietice.
— Filmul se adresează exclusiv copiilor?
— În primul rând, dar nu exclusiv. Sunt convinsă că basmul cinematografic îşi are un public destul de larg şi în rândul oamenilor maturi. Dar îi vizez în primul rând pe copii, tineretul, căci cred în forţa educativă a acestui gen.
— În sala de spectacol copiii sunt foarte pretenţioşi...
— ...şi tocmai pe asta mizez! Micii spectatori au nevoie de eroii lor — cavaIeri ai dreptăţii, pe care să-i iubească. Este direct o necesitate şi de aceea sunt atât de mulţi copii pentru care «Sfântul» sau «Baronul» reprezintă nişte idoli; or cred că Făt-Frumos are, ca tip de personaj, toate virtuţile necesare pentru a deveni un erou iubit de micii spectatori. Este vorba de a realiza echivalentul cinematografic modern al unui basm care a captivat nenumărate generaţii de copii, de a materializa în film un erou zămislit de imaginaţia fecundă a poporului nostru.
     L-am cunoscut şi pe actorul căruia îi revine dificila sarcină de a-I crea, pe ecran, pe eroul principal al filmului. Îl cheamă Mircea Breazu şi este student în anul III la IATC. Are o fizionomie modernă, dar nu numai fizionomia a determinat distribuirea lui, ci şi un farmec aparte, un anume lirism nealterat de pasiunea lui Mircea Breazu pentru sportul de performanţă. El îmi vorbeşte despre autenticitatea detaliilor din film. (Şi, de-altminteri, am fost frapată de fantezia costumelor — create de Nely Grigoriu-Merola, asistată de Ina Iliescu — care — raportate Ia trecutul nedeterminat în care se desfăşoară acţiunea — sugerează «anticipativ» portul popular românesc). Îmi vorbeşte cu entuziasm despre profesiunea pe care şi-a ales-o (o numeşte «nebunia mea»), despre frumuseţea şi experienţele muncii de actor, despre forţa irezistibilă cu care l-a atras actoria, determinându-l să-i sacrifice «nebuniile» anterioare: motociclismul, nataţia; experienţa sportivă îi prinde bine acum, pentru că Făt-Frumos trebuie să lupte, să călărească, să escaladeze obstacole, să treacă prin numeroase situaţii care pun la grea încercare condiţia fizică a interpretului.
     Aventurile cer un cadru adecvat. Se va filma la Babele în Bucegi, la Plaiul Foii, în Cheile Bicazului, pe litoral, în decoruri imaginate de Liviu Popa, asistat de loana Kantuniari. lnterpreţii celorlalte personaje ale basmului ? Distribuţia e promiţătoare: alături de Nicolae Secăreanu şi de balerinul Tugearu de la Opera Română, vor apărea actori apreciaţi de marele public, ca de pildă Carmen Stănescu sau Emanoil Petruţ. În rolul zânei: Ana Széles. Ar mai rămâne de vorbit şi despre figuraţie. La ospăţul ca în poveşti care se va turna la Plaiul Foii peste câteva zile, maestrul Bodeuţ va prinde în horă vreo 409 de tineri, artişti amatori de la căminele culturale din împrejurimi. Deocamdată, în cadrele de care am vorbit, figuranţii sunt localnicii din cătunul Drumul Carului, de lângă Bran. Nea lon, în hainele de duminică, mână oile la deal. Dar trage mereu cu ochiul spre aparatul de filmat. Enervată, Elisabeta Bostan strigă cât o ţin puterile:
— Mână-ţi oile la deal, nea loane! Nu trage cu ochiul la mine, că nu-s frumoasă...
     Între timp, o babă din cătun a apărut în deal cu cele 5 oiţe ale ei şi se oţărăşte la lon care i-a încălcat locul de păşunat. La care ciobanul îi replică cu emfază:
— Lasă-mă, femeie, aici e lucrare de stat...
     Dar baba a apărut într-un loc prielnic. Druckman observă că «face bine în cadru». «S-o luăm», spune Elisabeta Bostan, hotărâtă să folosească această figuraţie întâmplătoare. Între timp, însă, soarele se acoperă de nori. Echipa mai aşteaptă preţ de jumătate de oră să prindă din nou un moment prielnic şi să mai tragă un cadru, dar în zadar. Aşa că după 11 ore de activitate toată lumea se urcă în autobuzul care porneşte spre Braşov. Ultima părăseşte locurile secretara de platou Sofia Lupu, care a fost tot timpul atentă la toate detaliile.
     Cât durează drumul, răsfoiesc scenariul. Îmi atrage atenţia o replică a Împăratului, subliniată gros, şi adnotată marginal de regizoare prin cuvintele ESENŢA FILMULUI: «lubirea pentru dreptate, preţuirea pentru oameni şi credinţa-n fericire, asta-i rânduiala noastră. Ea stăpâneşte din moşi-strămoşi în Împărăţia tinereţii fără bătrâneţe şi va dăinui mereu pentru că omenia, înţelepciunea şi năzuinţa sunt nepieritoare, tot aşa cum sunt nepieritoare păsările cerului şi florile pământului». 
(Cinema nr.10, octombrie 1968)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: elisabeta bostan, laura costin, pe platouri, tinerete fara batranete film

Opinii: