În multe ţări ale lumii, valorile cinematografice au devenit şi valori filatelice...
Se înregistrează în ultimii ani un adevărat boom al filateliei cinematografice. Până în 1975, timbrele dedicate în întreaga lume universului celei de-a şaptea arte, abia dacă treceau de-o sută. În 1982 puteau fi numărate peste 400 (din care, ce-i drept, jumătate rezervată „faunei” starurilor lui Walt Disney). Curios este, totuşi, că cele mai vechi timbre de inspiraţie cinematografică au fost cele dedicate inventatorilor: lui Edison în 1946 (in S.U.A.) şi lui Plateau în 1947 (în BeIgia). Abia în 1955 l-a cinstit şi Franţa pe Lumière al ei! Cât despre Méliès, el nu şi-a dobândit efigia decât în 1961.
Partea leului revine, în această retrospectivă filatelică, evident, vedetelor. Prima actriţă de film celebrată pare să fi fost Grace Kelly, încă în 1957, însă de către poşta din... Monaco! Curând, însă, subiectele timbrelor n-au mai fost numai capetele încoronate, ci capetele „de afiş”. După Raimu şi Gérard Philipe, care îşi vor dobândi timbrele lor în 1961, va urma o întreagă constelaţie din care am evidenţia seria dedicată de către poşta americană celebrei familii Barrymore.
Colecţionarii se pot mândri, în albumele lor filatelice, şi cu o bogată selecţie de regizori. Dacă Dovjenko şi-a dobândit, în U.R.S.S., timbrul său încă din 1964, Eisenstein a trebuit să aştepte, în mod curios, până în 1971, când Congo-Brazzaville a difuzat o serie de mari cineaşti în care mai strălucea şi chipul lui von Stroheim. Dacă figura bonomă a lui Disney apărea în 1970 pe un timbru din San Marino, admiratorii lui Griffith au trebuit să aştepte până în 1975 marca lansată de poşta Statelor Unite. Deşi aceasta l-a ignorat pe Charles Chaplin, destinul filatelic al lui Charlot a fost din cele mai fericite: a fost comemorat de poşta cehoslovacă în 1968, de cea cubaneză în 1969 şi de cea indiană în 1978.
O altă categorie de timbre sunt cele care ilustrează scene reprezentative din filme celebre. În această direcţie drumul îl deschidea poşta sovietică, în 1964, cu fotograme din Crucişătorul Potiomkin, Ceapaev, Tânăra gardă şi Balada soldatului cărora li se adăugau, în 1966, Hamlet (versiunea lui Grigori Kozinlev) şi Viii şi morții. Emiratele arabe au celebrat, mai târziu, apariţia artei cinematografice în zona golfului printr-o bogată serie de 12 valori reprezentând imagini din Cântăreţul de jazz, Un tramvai numit dorinţă, Casablanca, Totul despre Eva, Regina africană, Spartacus și alte producţii. Selecţia poştei emiratelor dovedeşte bun gust şi competenţă cinefilă, deşi îi poate fi reproşată direcţia unilaterală spre producţia americană. Mai importantă decât asemenea rezerve ne pare însă constatarea că istoria cinematografiei se dovedeşte, pretutindeni în lume, un bogat subiect de inspiraţie filatelică şi o temă foarte căutată de amatori.
Pornind de-aici, de la această evidentă constatare, ne îngăduim să emitem şi noi — dacă nu un timbru, că n-avem posibilitatea — măcar o întrebare adresată conducerii poştei noastre: n-ar fi oare timpul, pentru creatorii timbrului românesc să caute şi să găsească şi ei valori cinematografice demne de a se constitui în valori filatelice.