REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Tamara Creţulescu – debut


— Aţi văzut filmul Astă seară dansăm în familie?
— Doar la post-sincron, câteva fragmente în care apar eu.
— Ce impresie v-a făcut prima dumneavoastră apariţie pe ecran?
— M-a făcut să zâmbesc. Eram simpatică. Rolul meu din film se reduce la câteva apariţii. Dar tocmai lucrul acesta mi-a plăcut foarte mult. Mai ales că în perioada filmărilor eram imediat după premiera de la «Naţional» cu «Surorile Boga». Prima clachetă din viaţa mea a însemnat pentru mine un reconfortant.
— Eroine sau roluri preferate aveţi?
— Nu vreau să am preferinţe.
— Totuşi, care dintre actriţele de film vă plac mai mult?
— La întrebarea asta nu s-a răspuns încă suficient de abil pentru a nu supăra pe nimeni.
— Atunci ce actori de film iubiţi mai mult?
— E foarte greu să fac o listă. Fiecare actor îmi place în filmul respectiv, mă domină în ziua în care am văzut filmul. Apoi văd alt film şi-mi place foarte tare alt actor. Şi-i trădez pe fiecare în parte pentru ceilalţi. Bineînţeles, dacă filmul e bun, dacă actorui joacă bine.
— Sunteţi foarte labilă în preferinţele dumneavoastră.
— Vedeţi, la vârsta mea e foarte greu să-mi îngădui preferinţe stabilite o dată pentru totdeauna. Trebuie să aflu atâtea lucruri… Mă interesează tot: de la frescele lui Cimabue până la cartea lui Ţiriac şi Năstase. Şi apoi astăzi suntem copleşiţi de senzaţii, solicitaţi din atâtea direcţii. De aceea sensibilitatea noastră a căpătat o mulţime de faţete. Şi fiecare din disponibilităţile ei trebuie hrănită cu ceva.
— Şi totuşi gustul, obligaţia opţiunii...
— Gustul meu e mult prea restrâns. Şi nu pot să resping în numele lui tot ce poate fi accesibil înţelegerii mele. Să presupunem că mie îmi place muzica preclasică. Dar n-am să strâmb niciodată din nas la un concert cu Ornette Coleman şi am să doresc întotdeauna s-o ascult pe Maria Tănase. Dacă mi-ar plăcea impresionismul, n-aş putea în numele lui să resping cubismul.
— Deci până la urmă aveţi unele preferinţe...
— Am spus «să presupunem»...
— Atunci «să presupunem» că arta contemporană vă fascinează cu ceva anume.
— În arta contemporană îmi e şi mai greu să am preferinţe. Mişcările artistice sunt atât de surprinzătoare şi atât de diferite între ele, nu se mai concentrează în jurul câtorva titani. Creatorii sunt teribil de mulţi şi de interesanţi.
— Şi totuşi ce vă place?
— Îmi place tot ce mă stimulează, tot ce mă face să mă simt bine. Uite, am văzut-o la televizor pe Peggy Fleming. Am simţit dintr-o dată nevoia să fac ceva formidabil. M-am simţit importantă şi puternică. De aceea ieri am iubit-o pe Fleming. Apoi am văzut-o pe Magdalena Popa. A fost o zi plină. Mâine...
— Ce roluri aţi dori să vă ofere în viitor cinematograful?
— Ca să fiu consecventă cu tot ce am spus până acum, ar trebui să răspund «orice». Ei bine, nu chiar orice.
— Vreţi să fiţi misterioasă?
— Da.
 
(Cinema nr. 4, aprilie 1972)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: debut, eva havas, tamara cretulescu

Opinii: