Stigmatul răului

     În zilele noastre, doi studenţi la film intervievează un fost taximetrist (Marius Stănescu), fost familist, fost om nor­mal cu părinţi normali, cu păcate şi plăceri normale, pe care statul comunist l-a pus să plătească pentru crima altuia (Lucian Ifrim), dar şi pentru crima de a-şi fi închipuit că poate să trăiască aşa cum îl taie capul. „Stigmatul răului" este tema multor thriller-e (şi titlul unui film clasic de Orson Welles), dar nu cred că vă puteţi permite să-l rataţi pe acesta: Examen e un thriller de epocă – "epoca de aur", iar stigmatul pe care regizorul–scenarist Titus Muntean îl studiază, în planuri–detaliu de o mare acuitate, are desenul său specific, teribil şi mai greu de şters decât multe altele. E sub mustaţa lui Gheorghe Dinică în rolul procurorului căruia Ceauşescu i-a cerut să găsească un vinovat, şi l-a găsit. E printre ridurile lui Gheorghe Visu în rolul miliţianului care, într-o lume mai bună, ar fi fost un poliţist bun. E în transformarea unei femei din practicantă a amorului liber în proiectantă a ororilor arhitectonice coman­date de Ceauşescu. Până şi consumatorii înăspriţi de filme cu ucigaşi în serie au de ce să tresară la apariţia lui Ifrim, la felul în care ucigaşul descrie clipitul victimei (Alexandra Mutu) – l-a ţinut minte ca un amant. Cât despre rezervele spectatorului român faţă de inami­cul pasiunii – sexul în filmul românesc – ele nu-şi au rostul de data asta: scena de sex dintre taximetrist şi soţia lui (Clara Vodă), când ea îl roagă să lase trecutul, să se lase vindecat, e una dintre cele mai emoţionante din film.