Despre Stere Gulea s-ar putea spune că este un filmolog trecut în tabăra realizatorilor. Pasul a fost făcut când a debutat, alături de alți proaspeți absolvenți ai I.A.T.C.-ului, cu Apa ca un bivol negru (1971), documentarul de lung metraj considerat filmul manifest al generației '70. Prima sa peliculă de ficțiune, larba verde de acasă (1977), a fost apreciată de critică pentru personalitatea tonului și autenticitatea mediilor.
După două ecranizări primite cu un entuziasm moderat, Castelul din Carpați (1981) și Ochi de urs (1983), a urmat o a treia, Moromeții (1987), considerată aproape unanim cea mai inspirată tălmăcire cinematografică a prozei lui Marin Preda. Calitatea de om de opinie l-a făcut pe Stere Gulea să realizeze documentarul de lung metraj Piața Universității − România (1991), câștigător al unui Mare Premiu al Uniunii Cineaștilor. Recenta sa premieră, Vulpe vânător (1993), este semnificativă pentru acea trăsătură a autorului caracterizată de Lucian Pintilie ca „o privire severă și obiectivă”.
