Există o categorie de filme românești despre care nu se prea (mai) știe nimic. Sunt acele ciupercuțe răsărite în preajma ploii noului val, co-producții internaționale cu țări din vestul Europei, mai străine decât locale, marcate de weltanschauung-ul occidental. Acestea se petrec în diferite medii mai mult sau mai puțin precare din periferia carpato-danubiano-pontică, sau care exportă precaritatea
locală pe străzile neprietenoase ale vestului.
Printre acestea se numără filme precum idiosincraticul
Gadjo Dilo (1997, r. Tony Gatlif), despre un francez aflat în căutarea interpretului de protomanele pe care l-a auzit pe o casetă muzicală, și care, odată ajuns în România rurală, descoperă o lume neașteptată (care-l conține și pe Adrian Minune tânăr, cântând în romani); de negăsitul
Crash Test Dummies (2005, r. Joerg Kalt) cu Bogdan Dumitrache și Maria Popistașu în rolurile a doi emigranți români eșuați la Viena, sau obiectul premierei din această seară,
Ryna (2005), al regizoarei româno-elvețiene
Ruxandra Zenide, despre tragica soartă a unei tinere din Sulina, aflată în mijlocul unei pânze de interese care o țes într-un cocon etanș.
Din echipa mixtă a filmului pare să facă parte și scenarista/dramaturga
Andreea Vălean, care nu e clar dacă a adaptat dialogurile, le-a supervizat sau doar s-a asigurat că ele urmează regulile de frazare ale limbii române, pentru că, pe alocuri vorbele personajelor sunt pe-atât de expresive pe cât te-ai aștepta de la niște manechine de carton. Filmul caută să se păstreze mocnit-familiar, să creeze un contrast între viața aridă a Deltei și primele semne de înflorire ale adolescentei protagoniste (
Dorotheea Petre), gâtuită proverbial de un tată care o dorește nu fetița care a fost, ci băiatul care n-a fost niciodată.
Un film care strălucește ireproșabil grație camerei lui
Marius Panduru, dar care nu reușește să se apropie de naturalețea și veridicitatea scontată — care, în acest tip de construcție narativă dictează, din păcate, viața sau moartea peliculei.
Ryna se petrece într-un nici-nu-contează-unde năpăstuit. Se dorește a fi povestea tragică a decăderii unui tată alcoolic, a destrămării unei familii și a maturizării feminine într-o lume a prafului și a uleiului de motor. Fără greșeli capitale, însă lipsit de substanță, filmul mai rămâne în cele câteva cronici dedicate lui și în copiile piratate de pe net.
Dacă e ceva ce ne-a învățat munca asta cu arhiva, e că prin ea avem șansa să descoperim frânturi ale unui timp, în acest caz nu foarte îndepărtat, care oferă cele mai neașteptate artefacte.
În ciuda faptului că
Ryna nu mai are astăzi un scop imediat de întrebuințare — țesutul din care se sustrage e prea străin, valoarea lui ca produs, ambiguă — el poate fi văzut începând din această seară la liber, legal, de oricine, oriunde, oricum. Iar aici rezidă magia lui Cinepub. Fără dicteu sau grile prestabilite, o paletă ale celor mai neașteptate filme românești cam de când se face cinema la noi. (Emil Vasilache,
cinepub.ro)
Proiectul CINEPUB UNIVERSAL este finanțat de Centrul Național al Cinematografiei și susținut de Uniunea Cineaștilor din România și Arhiva Națională de Film.
