Un film de 39 de minute, care ar fi meritat să fie un lungmetraj de debut este
Visul lui Liviu, de
Corneliu Porumboiu. Liviu e "un tânăr al zilelor noastre", condamnat la sărăcie, bişnită şi promiscuitate, un tânăr care, "din când în când", se gândeşte că "putea să nu se nască.", şi care, "încet încet", simte că începe să nu-i mai pese de nimic. Din modul în care ştie să creeze atmosfera (amintindu-l pe Kusturica, la începuturile lui), din modul în care se vede că ştie să stimuleze creativitatea actorilor (să cităm doar primele nume ale distribuției: Dragoş Bucur şi Luiza Cocora), din modul în care ştie să-şi sustină discursul, în şi prin imagine (de reținut un nume:
Marius Panduru, operatorul care semnează imaginea şi camera), se vede cu ochiul liber că tânărul regizor are, pur şi simplu, talent. Îi mai lipseşte, probabil, un producător autentic, care să ştie ce să-i ceară, care să-1 perie (de excesele şi de stângăciile care îşi mai arată, uneori, colții) şi care să-l lanseze pe piață, ca pe un artist realmente competitiv. Atâta timp cât personajul producătorului adevărat nu-şi va face apariția în peisaj (el fiind înlocuit, la noi, cu improvizații sau surogate), căruta filmului românesc nu are şanse să ajungă prea departe.
