REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Radu Beligan - Fişă aproape personală



     S-a născut la 14 decembrie 1918, în satul Galbeni din judeţul Bacău. Galbeni, anagramă de la Beligan, sau mai curând vice-versa. Primul contact cu teatrul: ca spectator, la galeria Teatrului Naţional din laşi, alături de alţi elevi — interni. (Nu toţi au ajuns actori, nu toţi au ajuns Beligan).
     În 1937-38, Radu Beligan studia Dreptul şi Filozofia la Bucureşti folosind bursa oferită de facultate pentru a-şi plăti la Conservator taxele. Pe timpul acela visa să ajungă actor de dramă. La finele primului an de conservator în vacanţă, o telegramă venită de la Victor lon Popa: «Veniţi neapărat Bucureşti duminică dimineaţa. Angajament», face ca primul an de conservator să rămână şi ultimul. Radu Beligan devine actor. Dar nu de dramă cum visa, ci de comedie. Aşa a început o carieră care ţine de 32 de ani.
     32 de ani, 72 de roluri pe scenă, 11 roluri în film.
     Între cele 72 de roluri pe scenă trebuie amintite: Abram din «Cuadratura cercului» de V. Kataev — rol care l-a determinat pe criticul Carandino să scrie: «Acest tânăr actor poarta în raniţă bastonul de mareşal»; Vincenzino Esposito din «Banii nu fac nici două parale» — un mare succes al vremii şi o mare experienţă pentru Radu Beligan, pentru că juca alături de lon lancovescu (stagiunea 1940-1941); Miroiu din «Steaua fără nume» — rol care a însemnat un fel de prefaţă la un viitor teatru poetic (stagiunea 1943-44); Vagabondul din «Omul care a văzut moartea» de Victor Eftimiu; Dubedat din «Medicul în dilemă» de Bernard Shaw; Doctorul Knock din «Knock» de Jules Romains; Dudu din «Vis de secătură» de Mircea Ştefănescu; Gabriel Lamy din «Clasa 8-a B» de Roger Ferdinand — un alt mare succes de public al stagiunii 1947-1948; Tommy din «Tommy, Helen şi Joe» — de James Thurber.
     Apoi galeria personajelor caragealeşti deschisă în stagiunea 1948-1949, cu Dandanache în «O scrisoare pierdută» — continuată cu Rică Venturiano în «O noapte furtunoasă» — şi Catindatul din «D'ale carnavalului».
Din 1950, repertoriul lui Radu Beligan începe să devină mai complex: Tuzenbach din «Trei surori» de Cehov; Hlestakov din «Revizorul» de Gogol; Cavafu din «Mielul turbat» de Aurel Baranga; Doctorul Smil din «Apus de soare» de Barbu Ştefănescu Delavrancea; Filipetto din «Bădăranii» de Carlo Goldoni; Trinculo din «Furtuna» de Shakespeare; Horace şi Frédéric în «Invitaţie la castel» de Anouilh; Cheryl din «Celebrul 702» şi Gore şi Şeful în «Şeful sectorului suflete» — de Al. Mirodan; Béranger în «Rinocerii» de Eugen lonesco; Ciriviş din «Capul de răţoi» de Gh. Ciripan; Chitlaru în «Opinia publică» de Aurel Baranga; Béranger în «Ucigaş fără simbrie» de Eugen lonesco şi în sfârşit: George în «Cui îi e frică de Virginia Woolf?» de Edward Albee.
Filmografia lui Radu Beligan este, din păcate, mult mai săracă: O noapte furtunoasă (1943) — regia Jean Georgescu; Visul unei nopţi de iarnă (1945) după Tudor Muşatescu, în regia lui Jean Georgescu; Răsună Valea (1948) în regia lui Paul Călinescu; Bulevardul văzduh scurt metraj (1950), regia Jean Mihail; Lanţul slăbiciunilor (1952) după Caragiale — regia J. Georgescu; O scrisoare pierdută (1953), regia Sică Alexandrescu şi Victor Iliu; Afacerea Protar (1955) după Mihail Sebastian — în regia lui Haralambie Boroş; Celebrul 702 (1962) după Al. Mirodan, regizor Mihai lacob; Paşi spre lună (1964) — întâlnire cu lon Popescu Gopo; Castelanii (1967) în regia lui Gheorghe Turcu; Şeful sectorului suflete (1968) în regia lui Gh. Vitanidis.
 
(Cinema nr. 2, februarie 1971)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: biografie, eva sirbu, radu beligan

Opinii: