Un doctor îți spune că ai nevoie de un RMN atunci când vrea să ”privească în adânc”, să vadă cauza răului, ce e sub învelișul aparent normal. Acolo ne trimite și Cristian Mungiu cu pelicula R.M.N. La prima citire, putem pune eticheta de thriller psihologic, dar filmul are acțiune, suspens, umor și amor, drama imigranților de peste tot, conflicte etnice sau confesionale, și poezie, pe ici, pe colo. Pornind de la o știre de acum câțiva ani, despre niște imigranți din Sri Lanka angajați la o brutărie dintr-un sat transilvănean, repudiați de localnici, Mungiu construiește o poveste complexă despre iubire, intoleranță, naționalism, frică, turmă violentă și bunătate, cu înțelegere și umor.
În oglindă cu episodul brutarilor din Sri Lanka (care apare la mijlocul filmului), avem la început un român din acel sat, Mathias (Marin Grigore), care lucrează din greu într-un abator din Germania. Pentru că îl vede vorbind la telefon, patronul îl apostrofează cu ”țigan leneș”, drept pentru care imigrantul român îi dă un cap în gură și o ia la fugă spre România, temându-se de consecințele pe care le poate avea gestul. Se întoarce în satul din Transilvania, unde are un băiat cu o tinerică frumoasă Ana (Măcrina Bârlădeanu) și o iubită matură și sofisticată Csilla (Judith State). Unchiul, Papa Otto, care l-a crescut de la nouă ani, când a rămas orfan, este bolnav și Mathias îl duce la Cluj, unde face un RMN (de unde, aparent, și titlul). Povestirea subiectului ar dura cât filmul în sine, la câte straturi și substraturi are. R.M.N. are numeroase fire narative, numeroase personaje și interacțiuni, așa că trebuie să fii mereu în gardă, să vezi tot. Regizorul ne servește primul plan al acțiunii, dar și multe semne către planul doi: un copil care nu vrea să vorbească, dar are o privire inteligentă și expresivă, săteni îmbrăcați în costume de daci care defilează la lumina făcliilor, măștile de Ku-Klux-Klan ale atacatorilor, povestea despre familia lui Mathias care a venit din Luxembourg în urmă cu șapte sute de ani. Cu umor și înțelegere pentru relațiile din comunitate, Mungiu realizează secvența în care Csilla îi alungă pe atacatorii mascați cu o apostrofare: ”Cutărică, o să-i spun maică-tii ce faci!”
Cristian Mungiu construiește un conglomerat de etnii și confesiuni religioase, un adevărat Turn Babel, unde se vorbește în câteva limbi (română, maghiară, germană, engleză, franceză), unde se trece repede de la iubire și tandrețe la agresivitate și ură, unde mereu se întâmplă ceva, iar tu, spectator, ești parte din poveste. Toate se întâmplă în România, dar pot fi transmutate oriunde în lume, iar discuția la care participă sătenii (o secvență foarte lungă, fără momente de respiro) este cheia către intențiile scenaristului-regizor. Simți nevoia să revezi filmul, să vezi tot, să înțelegi tot. Nu e de mirare că predicțiile publicate în Variety îl dădeau pe Mungiu câștigător al premiului pentru cel mai bun scenariu la Cannes. Juriul a văzut, însă, alte filme.
Pelicula este produsă de Tudor Reu pentru Mobra Films, în co-producție cu parteneri din Franța, Belgia, Suedia.
Noi putem să vedem R.M.N. în orice cinematograf din țară, de câte ori avem nevoie. La premiera de la Sala Palatului, toată echipa a urcat pe scenă, inclusiv cei doi imigranți din Sri Lanka, brutari de meserie, pe care Cristian Mungiu i-a ales pentru film. Discuția cu pubicul a fost moderată de criticul de film Ileana Bîrsan.
intoleranță, naționalism, frică, turmă violentă și bunătate, cu înțelegere și umor.
