Comuna Păltiniș, lângă București, România zilelor noastre. Nicolae Cârnu, zis Lae (Mihai Brătilă) se trezește într-o bună dimineață cu un tanc în curte. Problema lui nu pare a interesa pe nimeni, dar polițistul comunei ― sergentul Apăvăloaiei (Dragoș Bucur) se simte dator să intervină. Generalul Bolboceanu (lon Besoiu) sosește de la București și, în drum spre mare, două tinere (loana Flora și Romanița lonescu), foste colege de facultate cu Lae, trec pe la barul al cărui patron e acesta.
Scenaristul acestui film se numește Horia Pătrașcu, cel ce odinioară a scris povestirea „Reconstituirea”, care a stat la baza faimosului film al lui Lucian Pintilie. Regizor este Andrei Enache, un proaspăt absolvent de UNATC care, în 1999, a câștigat cu filmul Promo premiul pentru regie la Festivalul „CineMAiubit”. Acum el se află la debutul în lung metrajul de ficțiune. De fapt, e un fel de a spune, fiindcă Tancul ― ca durată (67 de minute) ― e un film de metraj mediu, iar ca story, concepere a personajelor, „punere în imagini”, soluții regizorale etc., e atât de anemic, încât poate ar fi fost mai bine să fie scurt metraj. Sau, și mai bine, să nu fie deloc. Ni se spune în caietul de presă al filmului (apropo de „valențele” întâmplării cu „tancul lui Lae”): „Totul se transformă într-o imensă „bașcălie!”(...). În aceste condiții, finalul nu poate fi decât unul singur, previzibil: Prăpadul...!”. Din păcate, la această concluzie am ajuns și noi, după ce am văzut filmul: Dacă vom continua să credităm (Tancul a câștigat un concurs CNC) și să producem astfel de „bășcălii”, finalul pentru cinematografia noastră nu poate fi decât unul singur, previzibil: Prăpădul!
