Francisc Munteanu n-a fost lăudat îndeajuns pentru curajul cu care promovează în filmele sale, în roluri-cheie, debutanţi ca
Ana Széles, Barbu Baranga
ori Irina Gărdescu. El îşi alege după probe puţin minuţioase interpreţii şi nu aparatul de filmat, fotograful ori inginerul de sunet dau „verdictul”, ci ochiul experimentat al scriitorului-regizor. Pe când filma la Buftea,
La patru paşi de infinit secvenţe cu Irina Gărdescu, ne întrebam cu teamă: oare va înţelege fata aceasta (şcolăriţă încă) datele şi semnificaţiile dramei? nu va încerca (mentalitate adolescentină) să pară cu orice preţ frumoasă, diminuând atmosfera de gravitate a istorisirii?
Succesul a părut pentru mulţi neaşteptat şi numai astfel s-ar putea justifica lipsa de generozitate a unor critici de film care n-au semnalat noutatea jocului ei, acel aer gingaş de o tandreţe copilăroasă de la începutul peliculei şi de o intensă vibraţie feminină din final, mobilitatea şi modernitatea gesticii. Toate acestea, adăugate farrnecului ei nativ, au condus-o spre reuşită şi măsura capacităţii ei a constituit-o secvenţa numărătorii cu care se încheie filmul. Considerăm, alături de
D.I. Suchianu, că regizorul şi interpreta au intuit în acel moment frumuseţea dramatică a textului literar. Deprinsă de către luptătorul comunist să numere până la unsprezece în clipe de grea încercare, fata, pentru a doua oară în film, rosteşte cifrele cu chipul iluminat, cu intermitenţă de explozii şi raze de trasoare, reflectate prin geamuri, îşi strigă revolta, împotrivirea în faţa absurdului. În acest scurt moment, ea nu mai e copil, dar condamnă cu patos juvenil războiul, faţa începe parcă să-şi modifice contururile, devenind mai matură, mai aspră şi, în ciuda morţii iubitului, ai certitudinea că pentru Ana viaţa continuă, pe un drum al candorii şi al sobrietăţii.
Ceea ce se poate remarca la Irina Gărdescu e dezinvoltura jocului. Pare atât de familiară cu ecranul încât nu-şi face probleme inutile când e chemată în faţa aparatului, îşi interpretează rolul şi pe sine, cu degajare şi optimism.
Ce fel de roluri o aşteaptă? Spre ce va evolua? Îşi va păstra farmecul primei apariţii? Nu putem răspunde. Rolul din
Gaudeamus igitur a fost numai pe jumătate o izbândă, dar nu e cazul (deocamdată) să ne îngrijorăm.
Îi aşteptam cu încredere viitoarele evoluţii...
