REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Pe urmele lui Mihail Sadoveanu


Evoluţia lui lon Bostan pe firmamentul cinematografiei noastre este una de excep­ţie, deşi ea n-a fost marcată de prea multe Cupe de cristal (una singură, pentru un film-comandă — Dracula). Se-ntorc ber­zele, film ştiinţific de maximă dificultate a observaţiei, în acelaşi timp metaforă subtilă a întoarcerii la matcă, la tărâmul originar, este ultima dintre şansele pierdute, anul trecut, de Cupa de cristal pentru a-şi înno­bila substanţial palmaresul. Acum, la o distanţă de câteva luni, maestrul (iată un caz rar, dacă nu unic, în care apelativul acesta se justifică în cinematografia noas­tră) ne oferă un nou film: În lumea raţelor sălbatice. Raţele (peste 30 de specii, unele permanente pe meleagurile noastre, altele părăsindu-ne iarna sau, dimpotrivă, iernind doar la noi) sunt descoperite de lon Bostan în Delta Dunării. Aici el păşeşte pe urmele lui Mihail Sadoveanu, în compania aceluiasi moş Onofrei şi, pare-se, cu aceeaşi tipică dezinteresare pentru performanţele spor­tive, consemnată atât de moldoveneşte de marele scriitor într-un caiet din 1938, la cabana de pe grindul lupilor: «Am venit în locuri grele/ Cu plăcintă şi dulceaţă/ Şi mă-ntorc la ale mele/ Fără gâşcă, fără raţă». Catrenul ocazional, pierdut pentru istoria literară odată cu caietul cabanei, prin vreun pod insondabil, ar fi fost reţinut şi recitat de Ion Bostan, în 1948, în faţa lui Sadoveanu însuşi, pe când cineastul de azi lucra ca secund la documentarul Delta Dunării, autorul recunoscându-şi paternitatea, cu toată încântarea unei dulci aduceri aminte. În detaşarea sadoveniană faţă de vânatul şi pescuitul sportiv, cineastul află o dimen­siune spirituală, de tradiţie, actualelor mă­suri de protecţie a faunei şi florei naţionale, în racord cu preocupările pe plan mondial pentru protecţia mediului înconjurător. Reţinem imagini antologice pentru atlasul nostru cinematografic (îndeosebi cele de pe grindul de refugiu pentru iarnă, dintre lacul Sinoe şi mare), redescoperind sensibi­litatea poetică a regizorului în faţa scurgerii anotimpurilor: «Vor trece lunile de iarnă, se vor dezgheţa apele şi din nou întreaga Deltă va fi freamăt de ape».
(Cinema nr. 5, mai 1977)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: ion bostan, scurtmetraj documentar, valerian sava, vin berzele film

Opinii: