Într-unul din cadrele de la începutul filmului Pădureanca, în subțiratica geană de lumină strecurată printr-o ușă întredeschisă, se ivește, înaltă, imaginea unui cal și a călărețului, alături. Așa apărea pe ecran, cu 30 de ani în urmă, și Lică Sămădău... „Citat” — voit sau nu — din La Moara cu noroc, tabloul sporește acuitatea prezenței tutelare a lui Slavici, prozatorul care — s-ar zice — poartă noroc cinematografului, dar nu mă îndoiesc că bunăvoința literaturii acestuia de a-și dezvălui misterul se petrece numai în fața celor care știu să-i răspundă prin talent și rigoare. În cazul de față: regizorul Nicolae Mărgineanu, scriitorul Augustin Buzura (care a colaborat cu cineastul la alcătuirea scenariului), operatorul Doru Mitran, o întreagă, remarcabilă echipă. Coordonata de circumstanțiere din pagina descrisă dobândește, în film, semnificații ce modifică, de la bun început, accentele. „Izbucnise holera-n țară, iar Busuioc nu vroia să știe de dânsa”. Ce voia să ignore? Ceea ce a văzut fiul său, Iorgovan, care tâșnește pe ecran ca după o lungă traversare a unui ținut al morții. Om și cal, năuciți amândoi, locuri părăsite, păsări bezmetice, încă un blestem pe capul oamenilor: „ba holeră, ba oaste, ba porunca împăratului”. Când viața se va reașeza în matcă, mai puțin pentru Iorgovan, cel care și-a căutat sfârșitul, același Busuioc va invoca de data aceasta holera, preferând o pacoste a naturii evidenței unei existențe chinuite. Povestea aflată între aceste două întunecate coperți depășește granițele iubirii mocnite a celor doi bărbați, Iorgovan și Șofron, pentru frumoasa „pădureancă” Simina și ale relațiilor tuturor cu Busuioc, „bogătaiul din Curtici”. Prin amploarea pe care o capătă personajul lorgovan, drama iubirii trăită ca o fatalitate, temă dragă clasicului nostru, este dublată de drama neputinței de a găsi un răspuns existențial într-un timp convulsionat: sfârșitul secolului al XIX-lea în Transilvania aflată sub jugul Imperiului austro-ungar. Deși universul de pe ecran este mai deschis decât cel din carte, eroul va fi răpus de sentimentul hăituielii într-un cerc damnat. Într-un fel, el se simte exclus din lumea satului tradițional care, dincolo de încercările istoriei, trăiește demnitatea supunerii în fața ritmurilor permanente ale vieții. În această privință, ritualurile muncii, culorile anotimpurilor, lumina și pulsația ceasurilor zilei, zgomotele curților, ale câmpului, pădurii, nu sunt performanțe de atmosferă, ci o realitate primordială a filmului, hotărâtă ca atare de generozitatea imaginii semnate de Doru Mitran, de minuția coloanei sonore asigurate de Silviu Camil. După cum, disputa dintre încăpățânare și derută, sălășluitoare în psihologia lui Busuioc, chinul mistuitor al lui lorgovan, răbdarea neostenită a argatului Sofron aparțin și lecturii creatoare a interpreţilor Victor Rebengiuc, Adrian Pintea, Șerban lonescu. În preajma acestora, debutanta Manuela Hărăbor caută uneori cu evidente dificultăți — suflul aparte aI eroinei sale. Nu ne îngăduim să facem pronosticuri asupra drumului ei, important este că și-a Iegat numele de Pădureanca, film ce probează, încă o dată, șansa oferită de marea noastră literatură cinematografică.
