REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



O contribuţie de prim rang


     Într-un scurt preambul Manuela Gheorghiu scrie: „Modificările psihologiei de masă faţă de fenomenul belic au înrâurit profund, cum era şi firesc, modalităţile de reflectare artistică a războiului în literatură, în teatru şi mai cu seamă în cinematograf, atent seismograf al conştiinţei sociale contemporane. Evoluţia filmelor de război oferă, în acest sens, o traiectorie elocventă, iar o privire de ansamblu asupra lor prilejuieşte, în egală măsură, o incursiune în istoria atât de sfâşiată de conflicte a veacului nostru”. Este ceea ce îşi propune volumul „Filmul şi armele”, refăcând traseul istoriei cinematografului europen, de la înscenările lui Méliès şi actualităţile reconstituite ale lui Lumière, până în zilele noastre, până la Losey sau Ciulei; este ceea ce volumul „Filmul şi armele” a realizat, cu metodă, printr-o suplă corelare a perspectivelor estetică, sociologică şi morală.
     Documentarea meticuloasă întreprinsă de Manuela Gheorghiu constituie baza unui discurs critic personal, condus cu disciplină intelectuală. În calitate de istoric scrupulos, care a stăpânit arii întinse şi dintre cele mai diverse ale cinematografiei mai vechi şi mai noi, autoarea ştie să controleze abundenţa de informaţie prin intuirea esenţialului şi să ajungă astfel la o panoramă sintetică. Erudiţia e în permanenţă conjugată cu siguranţa judecăţii critice şi cu rigoarea delimitărilor teoretice, cartea reuşind astfel să evite un punct de vedere  egalizator în ceea ce priveşte valorile cât şi dezvoltarea fenomenului cinematografic.
     Având o foarte lungă tradiţie în cinematograful european, filmul de război reprezintă un filon pe cât de bogat pe atât de contradictoriu; cartea ni-l restituie într-o percepţie exactă a naturii şi finalităţilor sale, într-o imagine lucidă şi nuanţată, fără simplificări didactice sau grabă jurnalistică. Atentă la dialectica modificărilor de ordin ideologic şi stilistic înregistrate de genul respectiv, ştiind să surprindă jocul complex al tendinţelor manifestate dealungul evoluţiei sale, analiza se deschide treptat către un orizont teoretic mai larg şi implică fine disocieri pe marginea unor concepte fundamentale: realismul, umanismul, valoarea formativă a cinematografului. Procedând la frecvente rapeluri la contextul istoric şi politic, folosindu-se de paşii înainte făcuţi de polemologie, sprijinindu-se pe recentele progrese ale sociopsihologiei filmului, această analiză devine totodată o demonstraţie strânsă a manierei în care cinematograful de război contribuie la „modelarea psihologiei sociale a epocii noastre”. Din acest unghi dublu sunt examinate momentele esenţiale ale evoluţiei genului: de la Alfred Machin, autorul primului apel pacifist lansat de cinamtograful european, la Grigore Brezeanu, al cărui film Independenţa României a avut meritul „să introducă dimensiunea realismului în filmul istoric”; de la Abel Gance la şcoala clasică sovietică, fuziune fericită „între sinceritatea patosului revoluţionar şi un mijloc de expresie pe măsura celor mai îndrăzneţe experimente ale avangărzii; de la filmele lui Pabst şi Milestone, aşezate într-un sugestiv paralelism, până la cele ale şcolii poloneze. Scrise cu nerv, atente la elocvenţa detaliului, menit să redea o atmosferă, integrând cu pricepere documente din presa vremii şi mărturiile extrase din memoriile de care dispune literatura din domeniu, acete pafini constituie o critică sui genris a raporturilor dintre cinema şi societate. Demersul critic se încarcă aproape de fiecare dată de tensiune, căpătând o trăsătură vie, chiar pătimaşă; nu din întâmplare această „panoramă retrospectivă” a atitudinilor estetice şi ideologice reflectate de itinerariul filmului de război se încheie cu un apel energic, adresat deopotrivă cineastului şi spectatorului, în scopul reafirmării rsponsabilităţii lor egale în acţiunea de salvgardare a păcii.
     Ampla deschidere culturală, ţinuta ştiinţifică, accentul militant al intervenţiei critice, plasează această carte printre contribuţiile de prin rang din filmologia noastră actuală.
(traducere Aura Puran)
 
(Revue Roumaine d'histoire de l'art, vol. XIV, 1977)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: cinetipar aarc.ro, filmul si armele, george littera, manuela cernat, manuela gheorghiu, recenzie carte

Opinii: