Începând de la titlu, filmul lui
Dan Piţa şi
Mircea Veroiu se recomandă a fi o ecranizare (foarte) liberă a materialului literar oferit de Agârbiceanu.
Nunta de piatră nu este titlul niciuneia din lucrările scriitorului. Schiţele care inspiră cele două părţi ale filmului se intitulează «Fefeleaga» şi «La o nuntă». Invenţia
cineaştilor se vădeşte însă, de la titlu, a fi în spiritul literaturii de la care s-a plecat. Nunta este motivul fundamental, comun, al celor două schiţe, chiar dacă în prima dintre ele doar voalul alb de mireasă care drapează fecioara de pe catafalc aminteşte, în final, de evenimentul care nu va mai avea loc.
La Agârbiceanu, ca şi la Hemingway, «toate poveştile sfârşesc în moarte» — şi nunta, ca leitmotiv al scrierilor sale, capătă sensul secund, transcendental, din «Mioriţa».
Nunta de piatră nu are însă nimic dintr-o incantaţie metafizică pe tema morţii. Metafora din titlu, pe cât de insolită, este pe atât de adecvată materiei artistice pe care o acoperă.
Într-un decor de piatră — surprins de realizatori în Munţii Apuseni, se desfăşoară, vizual şi auditiv, două balade moderne, despuiate de aura romantică urmărind destine pietrificate tragic într-un ev revolut.
Suntem foarte departe de ilustrarea unui text literar — de altfel el însuşi zgârcit în epică. Povestirile originale având un pronunţat caracter oral, autorii filmului au dublat imaginea cu un comentariu baladesc scris, cântat în falset şi interpretat instrumental de
Dorin Liviu Zaharia.
În prima schiţă, realizată de Mircea Veroiu, balada este vizualizată în compoziţii concentrate, fără adâncime, trimiţând la tehnica icoanei, cu secvenţe montate eseistic. Partea a doua, aparţinând lui Dan Piţa, este compusă din cadre lungi, aparatul urmărind continuu traiectoria personajelor principale, acordând credit naraţiunii unitare, într-un spaţiu unitar. Imaginea semnată de
losif Demian este unul din elementele care unifică stilistic cele două părţi, printr-o cultivare de rar rafinament a virtuţilor peliculei alb-negru.
LeopoIdina Bălănuţă în rolul femeii solitare din prima schiţă şi
Radu Boruzescu împreună cu
Mircea Diaconu în partea a doua, sunt capetele de afiş ale distribuţiei.