Director de fotografie, Andra Tarara debutează ca regizor cu documentarul de lungmetraj Noi împotriva noastră, despre ea și tatăl ei. Filmul nu este doar despre relația tată-fiică, ci și despre felul în care bolile psihice afectează nu numai un om, cel bolnav, ci și pe cei din preajma lui, familia.
Andra Tarara a început să filmeze din dorința de a afla de unde a primit pasiunea pentru imagine. L-a lămurit pe tatăl ei să ia o cameră și să-i raspundă la întrebări. Tatăl, înstrăinat de familie, a crezut că ea vrea să facă un film despre albinele pe care le crește el. Cei doi, tată și fiică, se filmează reciproc.
Totul s-a dezvoltat într-un documentar, ieșind la iveală lucruri mult mai profunde. Tatăl și-a descoperit pasiunea pentru film în perioada stagiului militar, când a fost detașat la Studioul Cinematografic al Armatei. A vrut să ramână angajat, dar tatăl lui s-a opus și l-a chemat la lucratul pământului. S-a căsătorit, a devenit agricultor, a făcut un copil, Andra. Își filma și fotografia familia. Poate că acea interdicție din tinerețe a declanșat boala, schizofrenia, care l-a și îndepărtat de familie. Acum, după mulți ani de tratament, trăia singur și creștea albine.
Andra, pe de altă parte, a găsit explicația pasiunii pentru imagine în rememorarea amintirilor din copilărie, când tatăl ei îi dădea aparatul de fotografiat. A descoperit și un om inteligent, pasionat de film, dar închis în propria lui boală. Emoția întâlnirii este transmisă și prin imaginea ușor tremurată a camerei cu care filmează Andra.
Filmul este terapeutic pentru regizoare, dar și unul dintre puținele documentare cu mărturia directă a unui om afectat de o boală psihică.
Discuția de după proiecție a fost moderată de criticul de film Călin Boto.
Imagine: Nicolae Cara
Montaj: Radu Georgescu
