— Ce faceți puișorilor? Cum merge formația lui Papuc?”
„Păi, doamna dirigintă, tocmai că nu prea merge!”
La Liceul de cinematografie din cartierul Pajura, într-o sală de clasă, la peste 40° la umbră, sub văpaia spoturilor, recunoaștem echipa unui serial de mare succes: Declarație de dragoste, Liceenii, Extemporal la dirigenție. La prima vedere, ar fi vorba de aceiași „combatanți”, dar numai la prima vedere, pentru că unii au rămas fideli, iar alții... Să-i notăm pe primii: regizorul Nicolae Corjos, scenaristul George Șovu, pictorița de costume lleana Mirea, actorii: Tamara Buciuceanu-Botez, Ștefan Bănică jr., Oana Sârbu, Mihai Constantin, Cesonia Postelnicu, Adrian Vâlcu, Cătălin Păduraru, Dan Cociș, Rodica Mureșan, Eusebiu Ștefănescu, Gheorghe Simonca, Mihai Mereuță. Din grupa marilor absenți, Socrate ― lon Caramitru. De ce tocmai el?
Le dăm cuvântul celor prezenți pe „platou”.
Nicolae Corjos: „Liceenii rock'n roll, după scenariul scriitorului George Șovu trebuia început acum mai bine de doi ani, dar pur simplu nu ni s-a permis. Acum ne-am luat singuri permisiunea...”
Tamara Buciuceanu-Botez: „Drăguță, sunt a patra oară profesoară și să știi că mi-am luat foarte în serios rolul. M-am legat de băieții ăștia ― îi indică pe Mihai Constantin, Ștefan Bănică jr. ― și de serial dintr-un motiv: tinerețea. Vă rog frumos să nu mă mai întrebați altceva pentru că țin secret până la premieră.”
Mihai Constantin: „De când nu ne-am văzut (de 2 ani n.r.) am absolvit secția de actorie la IATC și am dat un concurs cu multe emoții, pantru că în comisie era Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra. Am revenit la echipa Liceenilor să mai fiu o dată elev în clasa a XII-a. Dacă odinioară ― deși personajele interpretate de noi nu respectau întru totul adevărul de viață ― ne-am bucurat de succes, devenind modele pentru tineri, de data aceasta sperăm într-un impact mult mai puternic. Trebuie să aducem pe ecran liceenii anului 1990.”
Ștefan Bănlcă jr.: „Sunt coleg cu Mihai Constantin la Teatrul Bulandra și în film. Am o mare grijă în suflet: să fac credibile situațiile pe care le joc, să adâncesc relațiile între aceste personaje atât de îndrăgite. După patru ani, spectatorii trebuie să ne găsească și pe noi transformați, mai maturi profesional.”
Cesonia Postelnicu: „Între timp am devenit studentă la actorie, numai personajul meu nu s-a transformat, deși au trecut doi ani în film și patru ani în calendarul vieții. Mă întreb dacă tinerii care au trecut botezul de foc al Revoluției vor mai accepta genul acesta de film acum când libertatea a sărit pârleazul chiar înspre libertinaj”.
Oana Sârbu: „Pentru că nu am reușit la examenul de la IATC din prima încercare (acum 3 ani) nu am mai repetat experiența și m-am întors la prima mea dragoste, muzica ușoară. Și în film cânt un cântecel liric”.
Ileana Mirea: „Pentru o pictoriță de costume un film în care nu există niciun fel de restricții la blugi, etichete, accesorii vestimentare este egal cu o mare bucurie. Liceenii apar pe ecran îmbrăcați conform vârstei, în culori vesele și plăcute privirii, plini de exuberanță. Grija noastră este să înlăturăm kitsch-ul care și așa a proliferat destul.”
Mircea Rîbinski (autorul decorului): „E primul film care a intrat în producție după Revoluție și lumea se ferește să ne primească în casă, de teama teroriștilor... Să construiești un interior pe platou, o casă, asta costă de la 600.000 lei în sus. Deocamdată ne-am descurcat, mă gândesc deja la final, care va fi un festival de rock studențesc.”
După câte ni se spun, liceenii au crescut, s-au maturizat, au dobândit experiență artistică. Rămâne să ne convingem de toate acestea când va fi premiera.
