Atât în plan general instituțional, cât și în cel al angajamentelor individuale, în truda pentru elaborarea a ceea ce s-a numit, pe rând „Producția cinematografică din România” și, mai apoi, „Filmat în România”, am
avut de întâmpinat complexe dificultăți, care au dus la întreruperi, amânări și, în orice caz, firești modificări ale traseului și coordonatelor dezvoltării proiectului. El și-a păstrat, totuși, datele esențiale de concepție, cele stabilite cu regretatul Ion I. Cantacuzino și supuse discuției breslei în acea memorabilă sesiune științifică din decembrie 1968 dedicată filmografiei naționale. De atunci, cele 6 volume din
„Producția cinematografică din România” (1970-1976, sub patronajul Arhivei Naţionale de Filme şi Institutului de Istoria Artei al Academiei Române, coordonate de I. I. Cantacuzino şi B. T. Rîpeanu; al şaptelea volum apare doar în 1998, pe baza unui manuscris redactat, în primă formă, cu peste 20 de ani în urmă) și cele 3 din seria „Filmat în România”, întocmite de
B. T. Rîpeanu (2004: filmul de ficţiune 1911-1969 ; 2005: filmul de ficţiune 1970-1979; 2008: filmul documentar 1897-1948; primele două la Editura Fundaţiei Pro, al treilea la Editura Meronia), au avut ca obiect peste 2300 de filme, punctând reperele unei experiențe și ale unui angajament pe care ne-am străduit a-l onora. Am pierdut, pe parcurs, colaboratori de marcă pe care soarta ni i-a răpit, dar și persoane și instituții care și-au abandonat vocația inițială de a contribui la acest proiect. Însă și istoria complicată a ultimelor decenii este cea care a determinat desfăşurarea cu intermitenţe a proiectului nostru. Poate că el, cu mai puține pretenții din partea autorilor și cu mai mult sprijin concret din partea unor colaboratori dispuși să se angajeze la o asemenea sarcină, ar fi ajuns mai departe decât constatăm azi.(…)
Bogăția de date filmografice oferite de fluxul actual online, atât pentru producția curentă, cât și retrospectiv, ne-a obligat să reevaluăm perspectivele lucrării noastre, concomitent cu îmbogățirea unei bănci de date, care la ora actuală se referă la peste 7000 de titluri de filme și la aproape 13000 de cineaști, în directă legătură cu proiectul nostru. În plus, condiția actuală a cercetării a devenit alta decât cea preconizată cu ani în urmă, şi care prevedea elaborarea « filmografiei retrospective » distinct de cea a « filmografiei curente » (a cărei elaborare trebuia să fie obiectul activităţii unor colective şi instituții cu sarcini publice în domeniu, care s-au derobat treptat de ele). Concentrarea efortului filmografic într-un singur focar a dus, astfel, la întârzieri şi întreruperi în dezvoltarea proiectului. Speranța că, de acum, volumele se vor succede într-un ritm accelerat, completând cu primă urgență perioada de până în 1989 cu ultimul deceniu al acesteia, se întemeiază nu doar pe voința celui din urmă supraviețuitor al proiectului inițial, ci și pe așteptarea încrezătoare în rodnicia unor zile necesare. De asemenea, pe credința că demersului i se vor alătura în această perioadă și alți colaboratori, așa cum a făcut, pentru volumul de față, coautorul lui, dr.
Dinu-Ioan Nicula.
De ce, totuși, am decis, împreună, să abordăm perioada cea mai recentă a producției cinematografice naționale, un interval de timp cu o producție abundentă (peste 350 de filme) și cu deschidere către toate orizonturile de colaborare? În primul rând, pentru a răspunde provocărilor ridicate de
problemele noi ale cercetării unei perioade contemporane, în bună măsură deosebite de cele ale Filmografiei retrospective și spre a produce un
volum-pilot, dar și un
ghid revizuit pentru redactarea volumelor menite să umple hiatusul existent, într-o perspectivă atent și (auto)critic revizuită. Nu este nicio cochetărie și nici nu dorim să descurajăm pe cineva, dar dificultățile întâmpinate în studierea unei realități cinematografice pe care am trăit-o recent s-au dovedit a fi majore. Ele ne-au ambiționat în efortul de a lansa un instrument de lucru util, valabil pentru cei care în viitor se vor dedica istoriei cinematografului în țara noastră.
Nutrim speranţa că volumului de faţă îi vor urma, în scurt timp, altele, dedicate perioadelor: 1980 – 1989; 1990 – 1999; 2000 – 2009.
