REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Moromeţii în literă şi spirit


     Moromeţii lui Stere Gulea, a îndreptăţit toate aşteptările puse în ecranizarea romanului lui Marin Preda, dar şi a înfrânt fel de fel de reticenţe, îndoieli, incertitudni ce au planat mereu în jurul posibilei ecranizări a capodoperei prediste. Sorţii au decis ca autorul lui Ilie Moromete să nu apuce să-şi vadă eroii pe ecran. Aşa a fost să fie. Am spus ecranizare: e prea puţin. Fără să se îndepărteze prea tare de litera romanului, regizorul a tras lozul câştigător ce conţinea tocmai spiritul literaturii prediste. Urmărind riguros trama şi atmosfera psihologică inconfundabilă a universului ţărănesc din roman, se reează o operă independentă - filmică - de sine stătătoare, dar care cuprinde mănunchiul de semnificaţii, de dincolo de evenimenţial. Poate de aici rezidă şi marea forţă a filmului lui Stere Gulea. Faptele din nuvelele şi romanele lui Preda nu sunt chiar "balzaciene". dar trag mereu după ele sâmburele mizei superioare.
      "Intelectualul începe acolo unde sfârşeşte scriitorul" şi Preda face parte tocmai din ceastă categorie. El se foloseşte - literar şi artistic vorbind, de o lume ce o cunoaşte bine nu din „vizite de documentare” încheiate cu o „masă ţărănească", ci pentru că i-a aparţinut până la neaşteptatul lui sfârşit. Pentru Preda, ţărănimea nu este o lume oarecare ce să-i servească modele şi subiecte. El chiar trăieşte drama unei clase ce-şi revendică dreptul la existenţă. De aceea, nu de puţine ori, mărturisirile lui Preda au surprins prin forţa percepţiei unor adevăruri nu uşor de dus până la capăt.              
      Destinul ţăranului român nu a fost pentru Preda un element de butaforie, decor neosemănătorist pentru întâmplări pastelate. Mărturia lui - repet, literar artistică, dar şi mai mult decât atât, politică - a fost una de frământări intelectuale. Mai vechile încercări ale cineaştilor români de a realiza filme după lucrări de Marin Preda - cu toate reuşitele lor - s-au oprit la jumătatea drumului. Nici Desfăşurarea lui Paul Călinescu, nici Marele singuratec al lui Iulian Mihu sau Imposibila iubire a lui Vaeni nu au răspuns, după părerea mea, decât parţial ideilor lui Preda. Spre bucuria noastră consemnăm reuşita deplină a lui Gulea. Nu vrem să intrăm în detaliile filmului deja premiat şi internaţional prin interpretarea de excepţie a lui Victor Rebengiuc, dar şi cu Marele premiu la Costineşti. Faptul că unii critici au întrebat dacă interprelul lui Ilie Moromete e neprofesionist - precum Alberto Maggiorani, celebrul (preţ de un film) şomer artist din Hoţi de biciclete nu are decât să ne bucure. Nu orice actor este în stare să învârtă o ţigară ca un ţăran adevărat. Să citească un ziar ca un om de la ţară. Este important, în primul rând, adevărul artistic. Sărăcia - "blestemul pământului" din film - dar şi din realitatea ce o transcede - e tensionată şi muşcă din drama ce se derulează la toate nivelele: social, familial, politic. Imaginea (semnată de Vivi Drăgan Vasile) îngroaşă această aşteptare exprimată laconic, fără sentimentalisme şi dulcegării - cum, de altfel, e şi toată proza lui Preda - a faptelor ce vor veni.
     Care anume? E lumea lui Ţugurlan şi Cocoşilă. a lui Bălosu şi Iocan, dar şi a lui Aristide, sau a lui Nicolae cu Bisisica lui. Om matur sau copil, femei - precum Cat rina lui Moromete sau Polina lui Bălosu sau tineri ca băieţii lui Ilie - fiecare vine cu bagajul lui de aşteptări. Fiecare îşi face iluzii despre ziua de mâine: Ilie că va scăpa de impozite şi o să aibă o recolta buna, Nila ca va ajunge la oras, Catrina că o să-i ţină pe toţi lângă ea şi o să fie bine. Există o anume strategie a "descurcărelii". Ţăranul a trecut prin multe şi mereu şi iar a fost obligat să iasă la liman. .Cu ce preţ? Când? Cum? Existenţa nu e uşoară, pentru nici unul dintre cei prezenţi în lumea Moromeţilor. Chiar şi morarul hoţ are ”probleme”. În această umanitate Preda găseşte resurse vitale pentru a împinge lumea înainte. Dar ea, lumea, este dispusă? Filmul lui Gulea cu acel final fascinant unde copilul cel mic al lui Moromete ia calea şcolii ce-i va schimba-poate-existenţa, acoperă  întreaga deschidere ideatică a scrisului predist: un soi de speranţă încrâncenată: tenace. răbdătoare chiar dacă minată de mult prea multe adversităţi şi incertitudini. Ţărănimea, tradiţională fiind, era pentru Preda păstrătoare a unor idealuri existenţiale, a unor sensuri ale vieţii mereu puse în cumpănă de ceva nou, încă nu bine conturat. dar care vine şi se impune istoriei. Nu situatia materială a contemporanilor îl frământa pe autorul „Moromeţilor”, ci acel cum şi pentru ce trăim.
     În perspectiva deceniilor deja trecute, găsim aceste interogaţii implicite în întreaga-i peră. La ce bun o existenţă sau o operă de artă,. creaţie spirituală în general, dacă nu are o finalitate în omenesc? Sunt foarte „moromeţiene" aceste aspecte. Aici intelectualul Marin Preda se întâlneşte cu intelectualul Albert Camus, tot atât de frământat ca şi el.
     Filmul lui Stere Gulea este un omagiu adus lui Marin Preda. Şi chiar dacă pelicula n-a avut întotdeauna parte de publicul entuziasmat ce s-a năpustit la Liceenii şi Declaraţie de dragoste, să fim convinşi că timpul va decide: Cine ar îndrăzni azi să compare „La Medeleni” cu „Răscoala”?
 

 
(Almanah Cinema 1989)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: bedros horasangian, marin preda, morometii, stere gulea

Opinii: