Moravuri de tranziţie

     Pentru a portretiza o lume dominată de confuzie morală, regizorul Mircea Daneliuc a mizat pe complicitatea unor actori dispuşi să-şi investească fantezia şi luciditatea în stilizarea caricaturală. Parola acceptată de interpreţi la intrarea în universul personajelor întruchipate pare a fi celebra frază a lui Caragiale „Simţ enorm şi văd monstruos”. Deci, exagerare dar şi realism în schiţarea unor destine marcate de dezamăgirile noastre postrevoluţionare.
     Cum era de aşteptat Gheorghe Dinică a făcut din partitura lui un rol de zile mari. Temperamentul său exploziv imprimă un dinamism autodistructiv responsabilului de cinematograf, tată şi şef despotic, de un autoritarism subminat de contextul moral fluid al tranziţiei. Interesantă este evoluţia amorului de rutină cu subalterna casieră într-o patimă dostoievskiană, evident parodiată. Cu cât aleasa inimii sale decade mai mult, cu atât adoraţia lui creşte. Zgomotoasa suferinţă amoroasă a personajutui Dinică sugerează o ipostază grotescă a relaţiei Eros−Thanatos.
     În perimetrul grotescului îşi înscrie personajul şi Coca Bloos, actriţă cu resurse comice de excepţie. Nevasta şleampăta şi sâcâitoare, jucată cu nerv de ea, îşi dezvăluie surprinzător, sub aparenţa de victimă, febrile şi abjecte iniţiative mercantile.
     Interpreta rivalei, debutanta Lia Bugnar, conturează cu umor portretul femeii−obiect, la fel de amorfă ca subalternă ce acceptă avansurile şefului, dar şi ca prostituată hotărâtă să se înscrie în parametrii economiei de piaţă. Cel care-i pilotează cariera de vampă, propriul soţ, capată, în viziunea actorului Geo Costiniu, suportul unui cinism justificat de instabilitatea economică.
     Nu mai puţin cinic este personajul poliţistului, căruia Valentin Teodosiu îi imprimă o amabilitate onctuoasă, un fals aer bonom ce escamotează o şmecherie lucrativă. Tot într-o partitură de plan doi, Valentin Uritescu dovedeşte, o dată în plus, că marii actori îşi dau măsura şi în rolurile mici. Secvenţa sa de căpătâi, cea în care povesteşte subiectul filmului erotic în curs de turnare, un incredibil amestec de pornografie şi dizidenţă, rămâne antologică.
     Dacă principalii „piloni” ai distribuţiei au jucat în vervă în Patul coniugal este, probabil, şi pentru că li s-a oferit ocazia să se răfuiască puţin cu moravurile atât de stridente ale zilei. Măcar pe ecran.