Ziua, luna, anul, locul naşterii: 4 octombrie 1934 — Bucureşti.
Urmează şcoala medie tehnică de arhitectură, drept care este posesorul unei diplome de «conductor-arhitect». La întrebarea: ce-ai vrut să faci după şcoală? — răspunsul a fost:
«N-am vrut să fac nimic, n-am vrut să ajung nimic. În timp ce eram elev la şcoala de arhitectură, iubeam o fată, care fată era la Ateneul Popular «Ana Ipătescu». Acolo puteai să cânţi în orchestră, să fii în cor sau în echipa de dansuri; dacă nu erai bun la niciuna din astea, erai trecut la echipa de teatru. Exact cazul meu.» Începe deci ca artist amator, iar în 1950 este angajat la Teatrul Naţional, ca «artist corp ansamblu», adică, figuraţie.
În 1951 — încă elev — dă examen la Institutul de teatru. După examen, maestrul Băltăţeanu îl sfătuieşte să termine întâi şcoala şi pe urmă să se prezinte la examen. Ceea ce şi face un an mai târziu, în 1952, când devine student la clasa Aurei Buzescu.
Absolvă Institutul în 1956 şi-şi dă producţia cu Alexei din «Tragedia optimistă» şi Satin din «Azilul de noapte». Moni Ghelerter îl sfătuieşte să dea concurs la Teatrul Naţional. Între timp, dă (după expresia lui) replica lui
Victor Rebengiuc şi Ancăi Vereşti la concursul Teatrului Municipal, în piesele «Casa de la marginea oraşului» şi «Tragedia optimistă». În aceeaşi seară, după spectacol, un telefon de la Lucia Sturza Bulandra îl anunţă că este angajatul ei din clipa aceea. Protestează — avea în perspectivă angajamentul la Naţional — în gol. Este angajat şi acolo rămâne 9 ani (1956-1965), timp în care joacă 29 de roluri, dintre care de reţinut: Cloşcuţ — debut — în «Horia» de M. Davidoglu; Jenia Seremet în «Casa de la marginea oraşului» de Arbuzov; File în «Omul care aduce ploaia» de Richard Nash; Antonio în «A douăsprezecea noapte» de Shakespeare; Lopahin în «Livada cu vişini» de Cehov; De Boume în «Nu se ştie niciodată» de G.B. Shaw; Mihai în «Dacă vei fi întrebat» de D. Dorian; Happy în «Moartea unui comis-voiajor» de A. Miller; Vladimir în «Cred in tine» de V. Vorostîliov; Remus Mălureanu în «Costache şi viaţa interioară» de P. Everac; Horaţiu în «O singură viaţă» de I. Hristea; Egist în «Orestia» de Eschil; Schmidtz în «Biedermann şi incendiatorii» de M. Frisch; McCarthy în «Clipe de viaţă» de W. Saroyan; Nicolas D'eux în «Victimele datoriei» de E. lonesco — rol pe care-I joacă în timp ce era angajat la Teatrul de Comedie.
În 1956, un rolişor în
Desfăşurarea şi altul în
Alarmă în munţi marchează un debut anemic în film, fără urmări până în 1966.
Pe micul ecran debutează o dată cu începuturile experimentale ale Televiziunii. De atunci şi până în prezent, apare în peste 50 de spectacole TV, dintre care cităm: «Pâine şi trandafiri» de A. Satinski; «lulius Fucik», prelucrare de Nicolae Motric după «Reportaj cu ştreangul de gât»; «Joc neobişnuit» şi «Seară de toamnă» de Durenmatt; «Ucigaşii» de Ernest Hemingway; «Volpone» de Ben Johnson; «Furtuna» de Shakespeare; «Perla şi stridia» de W. Saroyan; «6 personaje in căutarea unui autor» de Pirandello.
În 1965, trece la Teatrul de Comedie, pe a cărui scenă joacă: Horaţiu în «Şeful sectorului suflete» de Al. Mirodan; Achille în «Troilus şi Cresida» de Shakespeare; Domnul cu barbă în «Capul de răţoi» de Gh. Ciprian; Ministrul în «Opinia publică» de A. Baranga; Uria Schelei în «Un om = un om» de B. Brecht; Ligurio în «Mandragora» de Machiavelli; Domnitorul în «Croitorii cei mari din Valahia» de Al. Popescu.
Anul 1966 marchează adevăratul debut în film cu rolul Oluper, fratele lui Decebal, în filmul
Dacii. Urmează: Andrei în
Vin cicliştii de
Aurel Miheleş – 1967; Bărbosul în
Prea mic pentru un război atât de mare de
Radu Gabrea – 1968; Avocatul în
Canarul şi viscolul de
Manole Marcus – 1969; Popa Stoica în
Mihai Viteazul de
Sergiu Nicolaescu – 1970; Arion în
Printre colinele verzi de Nicolae Breban – 1971; Pavel Stoian în
Puterea de Manole Marcus – 1971.
Numai 7 roluri în film faţă de cele 35 pe scenă şi de cele peste 50 de apariţii pe micul ecran. Dar — vorba lui Mircea Albulescu — acum când se vor face 25 de filme pe an, să vedeţi câte nume vechi şi noi vor străluci cu cinste pe generice...
Să vedem...
