Născut în 1941, profesor de sport până în 1965 când se înscrie la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia regie de film. Filmele realizate în timpul anilor de studiu —
Într-o dimineaţă, Preludiu şi
Cercul sunt caracteristice pentru stilul său, o construcţie dramatică echilibrată şi laconică.
În 1970, după absolvire, semnează cu alţi colegi de generaţie
Apa ca un bivol negru, impresionant document despre inundaţiile din primăvara acelui an. Împreună cu colegul său
Dan Piţa realizează, în 1972,
Nunta de piatră şi
Duhul aurului inspirate din proza lui Agârbiceanu.
Nunta de piatră — remarcată ca o creaţie de excepţie în cadrul „Săptămânii criticii” la Festivalul de la Cannes 1973, amplu comentată în reviste de prestigiu şi achiziţionat de Muzeul de artă din New York, a obţinut trei premii „Oscar” — asemănătoare premiilor decernate de Academia americană de film — la cel de al XII-lea Festival internţional al filmului din Panama — 1974, iar
Duhul aurului a primit recent Premiul special al juriului la Festivalul filmului de autor de la Bergamo.
În 1973 realizează filmul de factură poliţistă
Şapte zile iar acum, după un scenariu semnat de
Mihnea Gheorghiu, filmul
Hyperion.
În ceea ce priveşte concepţia despre film, Mircea Veroiu mărturiseşte:
„Tind spre un cinematograf de stări şi senzaţii. Nu-mi plac filmele reportaj, nu mă interesează cinematografierile unor povestiri. Mă înrudesc cu filmul mut, fug de poveste(...).
Aş face, în orice caz, filme cu nu mai mult de 2-3 personaje, pentru că în o oră şi jumătate este exclus să poţi „povesti”, prin mijloacele sărace la care te obligă imaginea directă, despre mai multe.
Este poate şi motivul pentru care marii regizori se rezumă în filmele lor la medii închise.”
