Născut la Bucureşti la 15 mai 1933. A absolvit Institutul de artă teatrală şi cinematografică “lon Luca Caragiale" din Bucureşti. Îşi face debutul în cinematografie realizând în colaborare cu Sinişa Ivetici
Ora H (1956) şi
Mingea (1958), două filme despre copii, interpretate de copii, în care se revelă preocuparea pentru studiul psihologic al eroilor. Tot în colaborare cu Sinişa Ivetici realizează apoi un scurtmetraj de ficţiune
Prima melodie (1959) şi
Furtuna (1960) inspirat de evenimentele care au precedat actul istoric de la 23 august 1944.
În 1962 turnează primul său film independent
A fost prietenul meu, în care se manifestă mai puternic dorinţa de a se apropia de oameni şi de a-i surprinde în momentele dramatice ale existenţei. În alt film,
Casa neterminată, (1964) Blaier face un experiment, realizând un poem cinematografic cu două personaje — un cuplu de îndrăgostiţi.
Dimineţile unui băiat cuminte reprezintă un moment important în creaţia regizorului. În acest film Andrei Blaier reuşeşte să surprindă vibraţiile lumii contemporane, destinul omului prezentat în mijlocul epocii sale, relaţiile şi interferenţele dintre generaţii. Blaier a devenit un cineast lucid, un polemist, un artist care ştie să stăpânească resursele artei cinematografice. Prezentat la Festivalul filmului pentru tineret de la Gottwaldow, filmul a fost distins în 1967 cu Premiul pentru cel mai bun scenariu (
Constantin Stoiciu).
În 1969, un nou film îmbogăţeşte cariera artistică a lui Blaier:
Apoi s-a născut legenda. Este o operă de maturitate artistică a cărei soliditate constă în studiul atent al psihoIogiei personajelor — constructorii unei importante căi ferate.
După un scenariu scris de
Mihnea Gheorghiu în 1972, Andrei Blaier realizează
Pădurea pierdută, o emoţionantă poveste de dragoste. Urmează prezentarea unui serial TV în 1974,
Cireşarii, după care Andrei Blaier semnează regia filmului
Ilustrate cu flori de câmp.