O încercare supremă a tăriei de caracter, într-un film de Virgil Calotescu și Ioan Grigorescu
― O primă întrebare, Virgil Calotescu: De ce Mastodontul?
— E vorba chiar de un mastodont...
— De scheletul lui, sper...
— De scheletul lui găsit de niște căutatori de petrol pe cont propriu, în 1946, în timpul secetei și foametei.
—Un fel de «Goana după aurul negru».
— Dar dramatică. Acțiunea scenariului lui loan Grigorescu se petrece într-o zonă care păstrează și în prezent vestigiile exploatării rudimentare a petrolului, un fel de muzeu natural al petrolului românesc, cu turle mici și negre de lemn prin curțile sătenilor. Pe acest fundal, în anul de secetă 1946, an de mari lupte politice în același timp, luaseră un avânt himeric avariția, dorința de îmbogățire cu orice preț.
— Un nou reper: Comoara din Vadul...?
— Buștenari. De altfel locurile noastre de filmare nu sunt prea departe de peisajul pietros ales de
Victor Iliu pentru filmul său.
— lar eroii?
— Eroii vin din afara satului. Sunt patru muncitori de la o rafinărie care vin, în zi de duminică, în sat, cu un camion, trimiși de Partidul Comunist, ca să vândă gaz țăranilor, să ducă și muncă politică, să repare și unelte, iar în schimbul gazului să obțină alimente pentru economatele muncitorești. Ajunși în sat, cei patru — care sunt de fapt cinci, cu șoferul, un fost motociclist la zidul morții — intră însă în mari complicații și sunt nevoiți să se comporte ca detașament de luptă. Cârciumarul din sat — care are norocul să descopere petrol în propria sa curte — își adună oamenii și, speculând situația tulbure a timpului, ațâță sătenii împotriva celor patru. Începe o luptă în toată legea.
— Deci «Patru în Prahova».
— Dar nu seamănă deloc cu
Patru în Texas la care faceți aluzie. Finalul este dramatic, altfel decât în westernuri, deși filmul are suspens și scene spectaculoase. Este în primul rând un film al tensiunii surde, o încercare supremă a tăriei de caracter, a capacității oamenilor timpului — bărbați și femei — de a înțelege în condițiile cele mai vitrege, încă din pragul epocii noastre, umanismul eroic, vizionar, al comuniștilor. Spre deosebire de formulele mai simple ale filmului de acțiune, aici intervin o multitudine de forțe politice, din sat și din afară, inclusiv reprezentanții societății anonime care era pe atunci stăpâna terenurilor petrolifere. Tensiunea crește, implicațiile conflictului se înmulțesc. Cei patru intră în posesia unei hărți cu noi zăcăminte de petrol descoperite în zona satului. Ceilalți vor nu numai să-i alunge, dar să le și sustragă harta. Finalul se transformă astfel într-un adevărat masacru. Supraviețuitorul, un UTC-ist, ajunge însă până în ziua de azi, și astfel acțiunea propriu zisă a filmului, redată în alb-negru, e cuprinsă între două coperți color, două scurte momente în actualitate.
— Sper că nu faceți filmul în două serii.
— Nu.
—Cine sunt cei «patru în Prahova», vorbesc de actori?
— Toma Caragiu, Dan Nuțu, Ernest Maftei, Grigore Gonța și, al cincilea — șoferul aliat: Jean Constantin, care, fără a pierde nimic din farmecul lui atât de colorat, va apărea pentru prima dată în postură eroică
— lar «ceilalți»?
— Reprezentanții societății anonime sunt Liviu Ciulei, Sebastian Radovici, Virgil Platon.
— Dar actrițele?
— Olga Tudorache și Dorina Lazăr, debutantă în film, dar binecunoscută ca interpretă principală din «Năpasta», la teatrul Giulești. Filmările, mai ales pentru finalul de mare tensiune psihologică și spectaculară, le vom face în zona vulcanilor noroioși de lângă Buzău...
— Unde s-a filmat Erupția.
— E tocmai ceea ce l-a speriat pe Liviu Ciulei care știe cât de dificile sunt filmările acolo, mai ales pentru actori. Dar nu l-a speriat suficient de tare pentru a refuza rolul, care i-a plăcut foarte mult. De altfel, autorul filmului
Erupția nu face un secret din ce a spus. Dacă ar fi dispus de timp, m-ar invidia concret, că fac acest film.
—Vă urăm succes. Sunteți într-o foarte bună constelație.
