REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



„Martori dispăruți”  – pe platouri


     Pe strada Ienăchiță Văcărescu nr. 15 se înalță o casă impunătoare, bine patinată de trecerea vremii, păstrând o binefăcătoare răcoare, de apreciat după zăduful amiezii de vară.
     Pătrundem într-un interior mobilat elegant, cu vitraliile filtrând lumina strălucitoare a soarele. În apele adânci ale oglinzilor se răsfrâng pâlpâiri moi. Privirea înregistrează o imensă tavă de argint pe care tronează un ceainic pântecos: o zaharniță, lingurile și încă alte câteva obiecte trebuincioase servirii ceaiului. Danteluțe, panglicuțe, fleacuri risipite acolo „trădează” un interior locuit de o femeie.
„Ghergheful, trebuie adus ghergheful” se aude o voce bărbătească aflată în decor, pentru că despre un decor este vorbă. Își face apariția scenograful Radu Corciova. Purtam un dialog întrerupt de comenzi scurte și aflăm că peste puțin timp aici se vor filma secvențe din filmul Martori dispăruți.
     „În primul rând, intră direct în subiect Radu Corciova, anul 1890 ne-a fost „prielnic”, apă­ruse tramvaiul cu cai, străzile erau luminate cu gaz, armamentul se modernizase, pe Du­năre începuseră să navigheze vapoare cu elice, Bucureștiului i se pietruiseră străzile. Doar cu 30 de ani înainte, lucrurile stăteau cu totul altfel. Cum ne aflam la 1880, nu ne-a rămas decât să învechim cu vreo 60 de ani decorul din Domnișoara Aurica și să aducem în interioare o mulțime de obiecte de epocă autentice. „A sosit ghergheful” anunță victorioasă, pictorița de costume Mioara Trandafira, cea care a definit prin îmbrăcăminte pe Zulnia (Marga Barbu), întreprinzătoarea fe­meie sosită din America în Europa, mobilizată pe gânduri novatoare, pe Gherasim (Șerban Ionescu), pe leremia (Sobi Ceh) pe Roxana, pe Boier Costache Vulpescu, pe Nastăsica și încă alte multe personaje cu prinse în scenariul Martori dispăruți (scris de Eugen Barbu și Nicoale Paul Mihail) care prind viață și culoare în filmul regizat de Dan Mironescu și filmat de operatorul Adrian Dră­gușin.
     Film de capă și spada, deci cu aventuri, că­lăreți și cavalcade. Înțelegem motivul pentru care regizorul Dan Mironescu nu se grăbește să facă prea multe dezvăluiri și aceasta fiind situația ne mulțumim doar cu un „pont”: miza filmului, un tezaur a cărui piesa este un su­perb diamant adus de peste mări și țări și care... „Cred că este o mare bucurie, pentru orice regizor, să aibă șansa de a lucra pe un scenariu scris de Eugen Barbu și Nicolae Paul Mihail” precizează regizorul.
     Pe plan, un gramofon imens cu o pâlnie se­mănând cu o frunza de palmier completează un colț al camerei. Se montează șinele de travling. Operatorul Adrian Drăgusin „înar­mat” cu un exponometru se apropie când de fereastră dublată de vitralii, cinci de șemineul impunător, deasupra căruia își limpezește apele o oglindă venețiana. Răsucind cu deli­catețe pe degete o panglică, actrița Marga Barbu repetă cu voce scăzută un fragment de text. Interpretează rolul Zulniei. „Cine este Zulnia?” „O femeie întoarsă din pribegie după o experiență nu prea reușită. Energica, însuflețită de idei noi, vrea să introduce pro­gresul. În acest scop, își concentrează forțele și înființează o companie de navigație. De peste ocean a adus un diamant celebru „Lacrima cerului”. — „Zulnia este un personaj pe linia celor interpretate anterior?” — „E și pe linie și pe lângă — glumește, actrița. N-aș vrea sa repet niște lucruri pe care le-am mai făcut. Să vedem... Mă bucur să colaborez cu o echipă foarte eficientă, care funcțio­nează șnur”.
     își face apariția, mânuind cu eleganță bas­tonul de abanos, distinsul boier Costache Vulpescu. Un potențat financiar interesat di­rect de prețiosul diamant al Zulniei. „Este pentru prima oară, în cariera mea actori­cească, când interpretez un rol de boier” — mărturisește puțin emoționat actorul Alexan­dru Lungu, una și aceeași persoana cu auto­rul volumului „Lacătul apei” apărut la editura Cartea Românească.
     „Atenție, lumina!” se aude din off vocea operatorului Adrian Drăgușin cel care, refe­rindu-se la film, ne-a spus: „Problema princi­pala a constituit-o ceea ce în mod banal nu­mim redarea atmosferei de epocă. Mulțimea obiectelor mici de decor, costumele au fost puncte cheie, puncte de sprijin. Filmul nos­tru, Martori dispăruți, conține și numeroase scene filmate în exterior. Decupajul special pentru scenele de lupta, mobilitatea aparatu­lui, îmbinarea filmării normale cu grande vitesse..”
     „Atenție, toată lumea pe locuri! Începem!” răsună distinct vocea regizorului domolind rumoarea și răpindu-mi interlocutorul.
     „Travling-ul la capăt, motor!" Intră Zulnia, majestuoasă, se oprește o clipă, ridică o rufă albă, ca o spumă, și se răstește la Chiosea (în rol, actorul Nicolae Urs) care strânge harnic la piept. ghergheful: „De ce pui atâta leșie la spălatul lucrurilor?”....
(Cinema nr. 6, iulie 1988)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: dan mironescu, ileana pernes danalache, martori disparuti film, pe platouri

Opinii: