| Ultimele două programe ale actualei ediții a Cineclubului One World Romania se vor concentra pe activitatea de la Sahia a lui Márta Mészáros și Slavomir Popovici, doi cineaști care și-au lăsat amprenta asupra producției studioului de film documentar în moduri foarte diferite. Ambele programe pot fi vizionate gratuit în perioada 18 octombrie - 18 noiembrie, pe site-ul Cineclubului. |
|
Una dintre cele mai importante cineaste europene ale anilor ’70 - '80, Márta Mészáros a petrecut doi ani în România, între 1957-1959, pe vremea când încă nu împlinise 30 de ani, fiind una dintre primele regizoare femei ale studioului „Alexandru Sahia”. Înainte cu un deceniu de a-și face debutul în Ungaria natală în lungmetrajul de ficțiune, Mészáros realiza cinci scurtmetraje documentare în limba română, unde exersa deja câteva dintre tehnicile narative caracteristice pentru opera sa viitoare. Atât
„Femeile zilelor noastre” (1958) - digitalizat special cu această ocazie, alături de
„Schimbul de mâine” (1959) - cât și
„Să zâmbească toți copiii” (1957), care a făcut parte din seria de DVD-uri „Sahia Vintage”, înfățișează personajele predilecte ale lungmetrajelor de mai târziu ale lui Mészáros, copiii și femeile aflându-se în prim-planul preocupărilor sale de maturitate. Este fără îndoială un moment important acesta în care o parte puțin cunoscută a carierei unei mari cineaste devine accesibilă, revelând anumite detalii mai puțin vizibile ale întregii sale filmografii.
În schimb, cariera lui
Slavomir Popovici s-a derulat în întregime la Studioul Sahia, și în granițele genului non-ficțional, el fiind unul dintre cei mai prolifici documentariști din România anilor ’60 - ’80. În acest interval, a realizat zeci de scurtmetraje, printre cele mai apreciate de criticii vremii și aplaudate de colegii de breaslă. Indiferent de temele și de tipurile de documentare abordate la un moment sau altul al parcursului său, Slavomir Popovici a fost interesat de forme și de structuri narative experimentale, repetându-se rareori de la film la film. Programul pe care i-l dedicăm reflectă diversitatea formulelor cinematografice abordate de cineast, precum și evoluția stilului și preocupărilor sale de la unul dintre primele sale documentare -
„Uzina” (1963) - și până la ultimul său film,
„Nuntă pe Valea Carașovei” (1983). Patru dintre ele -
„Dincolo de poartă e șoseaua” (1974),
„Geneze” (1974),
„Spații periculoase II” (1980) și
„Nuntă pe Valea Carașovei” (1983) - au fost digitalizate special cu această ocazie, fiind până în prezent greu foarte greu accesibile.
Cineclubul One World Romania a cuprins în acest an filme documentare românești de arhivă, grupate în 8 programe dedicate unor autori de cinema relevanți în evoluția genului. În afara programelor de filme și a biografiilor fiecăruia dintre cineaștii abordați, pe site-ul
cineclub.sahiavintage.ro sunt disponibile materiale din revistele vremii (interviuri, cronici ale filmelor, texte scrise de ei înșiși despre cinema etc.). Mai mult decât atât, în jurul fiecărui program au fost organizate discuții la care au participat atât critici de film, cât și istorici, în încercarea de a contextualiza filmele prezentate. Parteneri: DACIN-SARA, Uniunea Cineaștilor din România. Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
