Cristian Nemescu (Poveste de la scara C, Mihai şi Cristina, California Dreamin) şi-a mai imprimat un vis pe celuloid. Este vorba de mediu-metrajul Marilena de la P7, un proiect mai vechi de-al regizorului, concretizat în cele din urmă intr-un film de 45 de minute. Marilena de la P7 vine din aceeaşi zonă a poveştilor de dragoste din Bucureştiul zilelor noastre cu care ne-a obişnuit tandemul Nemescu (regie) - Voican (scenariu): un cartier — Rahova — nişte puşti aflaţi la vârsta pubertăţii, nişte prostituate şi, de restul, situaţii amuzante.
Filmul lui Nemescu, realizat în cvasi-totalitate pe speze proprii, din banii şi pelicula obţinute ca premii la festivaluri, plus ceva aparatură de la Media Pro, a fost filmat in zece zile (la nişte locaţii foarte pitoreşti din Rahova şi Berceni) şi montat în două luni. Nu este o dramă tulburătoare despre imposibilitatea iubirii dintre un puşti şi o prostituată, ci o poveste amuzantă, îndrăzneaţă, despre cât de departe pot merge băieţii când vor să seducă o fată.
Premiza este foarte simplă: băieţii au observat că prostituatele ies cu clienţi care vin să le ia cu maşina, aşa că fură şi ei un troleibuz, să scoată fetele în oraş. Actorii care fac să mişte povestea aceasta de după blocuri, unii profesionişti, alţii aleşi din stradă, sunt, în ordine aleatorie: Andi Vasluianu (peştele), Mădălina Ghiţescu (prostituata), Gabriel Huian (puştiul) , Gabi Spahiu (tatăl).
În final, mulţumirile regizorului merg către trupele de jandarmi din Rahova şi Ştefan cel Mare, care au avut grijă să ţină deoparte mulţimea însetată de a cunoaşte tainele celei de-a şaptea arte. Nu s-au semnalat victime.
