Un obraz cu tăietura fermă, luminat arareori de un zîmbet abia schițat în vârful buzelor, un zâmbet greu de cântărit: câtă tristețe, cât sarcasm... Numai el ar ști să răspunda exact, el, inginerul care rămâne să lucreze zi−„Iumină” în mină, dar cum s-a dezvățat „să-i pipăie” cu inima pe oameni, zâmbetul lui rămâne, deocamdată, indescifrabil. Zăbovind în apropierea lui, cercetându-i chipul, simți sub coaja aparenței un suflet ca un arc de oțel întins la maximum. Bărbatul aleargă preț de câteva zile și nopți în căutarea tatălui. Dar ce este această goană decât o căutare simbolică a cărării copilăriei pierdute?
În gestica lui, parcimonios drămuită, apar câteva elemente noi care, în loc să scoată personajul din interiorul complicatei spirale interioare, nu fac decât să-i ascundă: întâlnirea peste ani cu sora lui din București și dialogul cu „ace de gheață” purtat cu nepoata, vizita la azilul de bătrâni, ceasurile petrecute seara, în camera hotelului, față în față cu scrumiera doldora de mucuri strivite iar pe frunte săpat încă un rid, adânc, vertical, desparțindu-i parcă nu numai figura, ci și viața în două: una, călătorind în timp, băiețandru blonduț și speriat, ducând sufertașul cu mâncare la uzină tatălui și, cealaltă, adunând anii sub semnul aceluiași ideal: munca. La mină, în abataj, tragând cot la cot cu ortacii sau târziu acasă, sub conul de lumină al abajurului cercetând variante, inventând soluții optime. Personajul interpretat de el în Vacanța cea mare (scenariul și regia Andrei Blaier) stârnea reacții diverse din partea spectatorului: de la negarea în termeni fermi: „așa ceva nu se poate, așa ceva nu există, să uiți, luat cu viața, de propriul părinte”, până la: „cunosc eu destui, mult mai indiferenți decât băiatul ăsta care, acum, are remușcări”. Actorul Marcel lureș își împlinise menirea.
În Cei care plătesc cu viața, Marcel lureș juca rolul actorului Dinu Dorcea, asumându-și destinul celui aflat la un pas de infernul tăcerii absolute, cu o inteligentă detașare.
Din gesturile lui se ghicește același sarcasm care, din nou, poartă umbra unei tristeți profunde. Două roluri de întinderi diferite, dezvăluind fiecare grăuntele prețios al unui talent actoricesc de prim rang.
