Marioara Ventura — vedeta nr. 1 a ecranului francez (1912)
Elevă şi prietenă a lui
De Max, o altă actriţă româncă ce cucerise Parisul dinaintea primului război mondial şi care, ca şi el, avea să fie o glorie a «Comediei Franceze», Maria Ventura, a apărut pe ecran încă din 1909. Filmografia ei cuprinde — ciudată coincidenţă — tot 12 filme, ca şi cea a lui De Max. Cele mai multe se plasează în anul 1912, când actriţa face figură de vedetă nr. 1 a ecranului francez, alături de Gabrielle Robinne. În acea epocă, numeroase filme ale ei apar pe ecranele bucureştene, reclama punând accentul pe prezenţa sa, chiar cu riscul de a anunţa că un film intitulat
Mizerie şi crimă o are pe «domnişoara Ventura în rolul titular...»
Dintre toate aceste producţii, este probabil că mai există prea puţine. Şansa cea mai mare de a fi prezentă în cinematecă o are însă tocmai realizarea ei cea mai importantă, versiunea realizată în 1912 de Capellani, după «Mizerabilii» lui Hugo. Maria Ventura juca aci pe Fantine, în timp ce Henry Krauss era Jean Valjean, în distribuţie figurând şi steaua de music-hall Mistinguett.
Agata Bârsescu dirijată de Max Reinhardt
Să amintim, în sfârşit, o altă celebra actriţă de teatru româncă, care a ilustrat scena «Burgtheater»-ului din Viena — Agata Bârsescu, la activul căreia nu se cunoaşte până azi decât un singur film. Dar acest film prezentat în 1916 şi la Bucureşti, este
Miracolul, după piesa lui Hoffmansthal şi a constituit primul contact al marelui regizor Max Reinhardt cu ecranul. Interpretând în el principalul rol feminin, cel al fecioarei Maria, Agata Bârsescu, mare actriţă de teatru, a avut astfel prilejul de a colabora cu marele regizor de teatru german o singură dată, dar nu pe scenă, ci pe ecran.
Genica Missirlio în filmele lui Feyder, Feuillade, Gance
Nu e riscant să cităm alături de aceste nume celebre în teatru, un nume care — fără a fi al unui profesionist al scenei — a strălucit pe ecran: Genica Missirlio — de la românescul Missirliu, a fost în decada care a urmat primului război mondial unul dintre cei mai apreciaţi «juni primi» ai filmului francez. Într-un număr din 1923 al revistei «Cinéa» (consacrat sporturilor favorite ale vedetelor), pe două pagini alăturate stau faţă în faţă interviurile şi chipurile, desigur egal de celebrilor Jacques Catelain şi Genica Missirlio, «sportmani» şi vedete care îşi mărturisesc preferinţele. Dacă însă cel dintâi era un tip de june prim liric, Missirlio avea toate caracteristicile unui erou romantic. Înalt şi svelt, cu părul negru bogat, excelent călăreţ şi spadasin, el s-a consacrat prin roluri dramatice, de elan şi de tensiune.
Tânărul născut la Craiova în 1895, care plecase la Paris să studieze dreptul, fusese remarcat în mediul tineretului artistic pentru calităţile sale de «fotogenie» şi îndemnat să se consacre mai degrabă filmului decât jurisprudenţei. Debutul într-un film minor a fost suficient pentru Jacques Feyder să-i dea un rol în
Atlantida sa din 1921, alături de Napierokowska şi Jean Angelo. O peliculă care probabil mai există în cinemateci.
De aci încolo, interesul regizorilor pentru tânărul român continuă fără stagnare. Joacă în regia lui Louis Feuillade, în cea a lui Henri Roussel (în
Madame Récamier şi în
Figaro), apare în serialul care a făcut epocă,
Belphégor, şi în multe alte realizări, până la
Prinţul Zilah, în care joacă rolul titular, având ca parteneră pe France Dhélia creatoarea celebrei
La garçonne. Dar filmul cel mai interesant pentru noi, fiindcă importanţa sa istorică îi conferă un loc la toate marile cinemateci — este celebrul
Napoleon din 1927, al lui Abel Gance, în care Genica Missirlio se face remarcat prin elanul cu care interpretează rolul important al lui Murat. De la
Atlantida în care era doar «căpitanul» Aymard, până la
Napoleon în care avansează la rangul de mareşal al Franţei, se poate spune că făcuse carieră…
