Povestea triunghiular-amoroasă din Legături bolnăvicioase, filmul de debut al lui Tudor „TVR" Giurgiu, e după chipul şi asemănarea zicalei care spune că apele liniştite sunt adânci. La fel ca urmele lăsate de răni. La suprafaţă rămâne o cicatrice care uneori poate fi sexy, dar povestea închisă de ea, deşi a părut frumoasă şi candidă, a fost cum nu se poate mai damnată.
Ce se-ntâmplă, de fapt, în filmul lui Giurgiu? Mai multe. În primul rând, un băiat iubeşte o fată. Nimic mai simplu şi de efect. Şi nici o boală la orizont, asta ca să nu inducă pe nimeni în eroare titlul, împrumutat, ca şi povestea, din cartea de debut a Ceciliei Ştefănescu. Şi ca să nu se aştepte nimeni la un Love Story românesc, cu terminali care-şi dau duhul pe ultima sută de metri. Problema e însă că fata iubeşte, la rândul ei, o fată. Şi nici măcar asta n-ar fi o problemă, că doar nu trăim în epoca de piatră şi-am mai văzut şi noi la viaţa noastră un Boys Don't Cry, un My Summer of Love, cu care, n-ai ce-i face şi pace, filmul lui Giurgiu rimează ca versurile hiturilor noastre de peste vară: soare, mare, la-la, bla-bla... Problema problemelor e că băiatul care iubeşte o fată e chiar fratele ei. Dar nici ..şocul" ăsta nu ne-a doborât. O dată pentru că am mai consumat astfel de legătură şi-n recentul The Dreamers al lui Bertolucci (tot un triunghi „bolnăvicios" şi acela) şi apoi pentru că nu şocul a stat pe agenda de lucru a lui Giurgiu. Sau, dacă a stat, a fost atât de bine vătuit încât abia dacă vezi sângele. Legături bolnăvicioase e o dublă poveste de dragoste, tandră şi dureroasă, aproape solară, dar nu lipsită de penumbre, şi lipsită de încrâncenări grunjoase, care ar fi putut fi lesne istoria unei relaţii de refugiu (cea dintre cele două fete) şi a unei încrederi înşelate, în care cel mai interesant lucru e instabilitatea raportului de forţe dintre cele două personaje implicate. Dar felul în care e asamblat, balansat şi livrat totul, închis, ca-ntr-un cerc vicios, între două coperte identice (fraţii care privesc pe geam, la bezna vag luminată de-afară şi din sufletul lor), trimite filmul pe un teren mult mai alunecos şi mai apăsător: cel al relaţiei toxice de care poţi fugi, nu şi ascunde. Jucat teribil de natural de trei actori tineri (Maria Popistaşu, debutanta Ioana Barbu şi Tudor „Vama Veche"Chirilă, acesta din urmă o revelaţie, fiind cel mai constant bun din toată ecuaţia) şi epurat de cenuşiul social care parazitează filmul românesc de ani şi ani de zile, Legături bolnăvicioase nu vrea să spună sau arate nici o clipă mai mult decât o face - aşa cum se întâmplă îndeobşte cu filmele de debut, pândite de tentaţia epatării. Poate că e prea ilustrativ, deşi nu lipsit de găselniţe regizorale, cum e scena idilică de ţară dublată sonor de vocea păcănită de pe un disc de basm pe care tot aştepţi să-l zgârie violent acul. Este, sigur, frigid, sugestiile sexuale fiind pur şi simplu insuficiente pentru a „cumpăra" atracţiile şi adicţiile amoroase din el. Are o apariţie din altă piesă a Mihaelei Rădulescu pe care încă nu m-am hotărât unde s-o plasez - să zicem hilară şi dezamorsantă, în contextul vulcanic în care se produce. Şi nu e nici genial, nici nebun. Dar e bine-venit de normal - genul de normalitate pe care nici măcar eroul din Balanţa n-ar împuşca-o cu mâna lui.