One World Romania: DVD ”Sahia Vintage III - Copii”

     De câțiva ani, Alexandru Solomon și selecționerul Adina Brădeanu de la Asociația One World Romania s-au angajat într-un proces de recuperare, popularizare și de contextualizare a arhivei de film a Studioului Sahia. Festivalul de Documentar și Drepturile Omului One World Romania programează constant câte un calup de scurtmetraje Sahia, întotdeauna urmat de o discuție cu publicul, a inițiat o colecție de DVD-uri Sahia Vintage și, de la sfârșitul anului trecut, duce filmele acestea în liceele din țară, în cadrului proiectului „Recuperarea patrimoniului de film documentar românesc”. 
     Pe 1 martie, la Librăria Cărturești Verona a avut loc lansarea celui de-al treilea DVD din seria Sahia Vintage: copii, pe care sunt următoarele filme: Să zâmbească toți copiii (Márta Mészáros, 1957), Cei mici despre lumea mare (Gabriel Barta, 1960), Școala de la Meri (Jean Petrovici, 1964), A cui e vina? (Florica Holban, 1965), Adolescența (Florica si Paul Holban, 1970), Craiova văzută din car (Titus Mesaroș, 1964), Ședință cu părinții (Paula si Doru Segall, 1980), Abecedarul (Paula si Doru Segall, 1983),  Pe malul Ozanei (Copel Moscu, 1984), Absolvenții (Paula și Doru Segall, 1986).
     La evenimentul de lansare au fost proiectate două documentare produse la Sahia, Adolescența (regia Florica și Paul Holban) și Pe malul Ozanei (regia Copel Moscu), iar la discuție au participat psihologul Maria Iordănescu, scriitorul Iulian Tănase, cercetătoarea Adina Brădeanu și regizorul Alexandru Solomon. Dintre cineaștii de la Studioul Sahia, au fost prezenți regizorul Copel Moscu și monteuza Mira Acristei Popia, care au povestit mai multe despre felul în care funcționa studioului. 
 
     Adina Brădeanu este persoana responsabilă de selecția filmelor din colecția Sahia Vintage. Despre tema acestui DVD, Adina ne-a spus: „DVD-ul pe care îl lansăm astăzi este cel de-a treilea din serie, Sahia Vintage: copii. Am început cu un DVD mai general, pentru că am vrut să testăm piața acum doi, să vedem cine mai e interesat de Sahia după o perioadă destul de lungă de uitare. Am constat cu plăcere că apăruse deja un interes în filmele Studioului, așa că am început să le tematizăm pe următoarele. Cel de-al doilea a avut ca temă munca, iar cel de-al treilea are ca temă copiii. Cumva am optat pentru aceste teme pentru că fiecare dintre ele, respectiv munca și copiii, mi-au permis să vorbesc nu numai despre ce însemna munca în socialism și reprezentarea ei, dar și munca documentariștilor. În cazul copiilor, pentru că asta ne-a permis din nou să vorbim nu doar despre copilărie în comunismul trăit și reprezentarea copilăriei, dar și despre relațiile de familie în interiorul Studioului Sahia. De ce spun asta? Pentru că la nivel personal, interesul meu pentru Sahia nu ține numai de filmele produse acolo, ci și de cultura instituțională, de relații interumane care au catalizat o anumită configurație a documentarului produs acolo.”
  Imagine: Nicolae Cara