Numele lui
Vivi Drăgan Vasile se află pe genericele câtorva filme-reper ale anilor 80, de la
Înghiţitorul de săbii la
Moromeţii şi
Secretul armei... secrete. După anul 2000 este poate singurul „operator bătrân” pe care tânăra generaţie, căreia îi fusese şi dascăl la UNATC, l-a adoptat imediat. Astfel, el semnează imaginea la
Filantropica de Nae Caranfil,
Occident de Cristian Mungiu,
Furia de Radu Muntean,
Caravana cinematografică de Titus Muntean,
Despre oameni şi melci de Tudor Giurgiu,
Cealaltă Irina şi
QED de Andrei Gruszniczki,
Alt Love Building de Iulia Rugină. N-a avut sau nu şi-a manifestat niciodată veleităţi de a deveni regizor, precum mulţi dintre colegii săi de breaslă. În schimb, asemeni lor, a devenit producător şi când spui FAV adică „Fundaţia Arte Vizuale” te gândeşti la el şi la acel loc care i-a devenit a doua casă. Acolo uşa e deschisă celor care au proiecte interesante fie ele documentare, animaţie sau de ficţiune, scurte sau lungi, clipuri muzicale sau filme experimentale. Acolo uşa e deschisă tuturor prietenilor – şi nu sunt puţini – care vin să-l sărbătorească de Sfântul Vasile. Mai sunt câteva zile. La mulţi ani, Vivi!
