Scriitor, regizor de film, regizor de operă şi, mai ales, scenarist. După părerea mea, cel mai bun scenarist al Noului Cinematograf Românesc. L-am descoperit la
Marfa şi banii, în 2001. L-am urmărit în colaborarea cu
Cristi Puiu şi încă mai regret că ea nu mai funcţionează şi că proiectul celor „6 povestiri de la marginea Bucureştiului”, care era deja croit, nu s-a mai realizat. În continuare,
Răzvan Rădulescu s-a dedicat altei echipe alături de Alexandru Baciu şi
Radu Muntean, căreia deocamdată îi este fidel, fără însă să-şi neglijeze proiectele personale. Despre ele nu-i place să vorbească până nu devin cărţi sau filme. În general e scump la vedere, pentru că circulă mult din Bucureşti în Olanda şi de la Karlsruhe în Maroc. Şi totodată e scump la vorbă şi nu-i plac ziariştii, cărora pregetă să le dea interviuri. Noi am avut noroc. Invidiaţi-ne!
Imagine: Nicolae Cara
