Deşi face filme documentare, Oana Giurgiu nu se consideră o regizoare. Pe ea o pasionează investigaţia unui caz, a unui subiect, aşa cum făcea la începutul carierei sale ca ziaristă. Chiar dacă despre subiectul respectiv nu ştie iniţial mai nimic. Sau poate cu atât mai mult. Dorinţa de a afla lucruri noi, temeinicia cu care forează subiectul în profunzime sunt resorturile care o pun pe treabă. Chiar dacă durează ani. Patru în cazul documentarului Aliyah DaDa, care a purtat-o “din România spre Zion”, aşa cum era titlul iniţial al filmului. Dar a meritat. Pentru că în primul rând a descoperit documente şi a cunoscut oameni prin intermediul cărora a înţeles fenomenul migrării evreilor în diversele lui etape, începând din secolul al XIX-lea. Mai întâi a înţeles ea şi apoi s-a străduit să ne comunice şi nouă cât mai cinematografic cu putinţă, în condiţiile în care iconografia era foarte precară. Inteligenţă, forţă şi empatie cu subiectul ales, acestea sunt calităţile regizoarei Oana Giurgiu, indiferent dacă din modestie ea pregetă să se considere ca atare.
Imagine: Dan Ţuculescu
