S-a spus despre
Nae Caranfil că este fratele mai mare şi un model pentru tinerii regizori afirmaţi după anul 2000. S-a spus că este trăsura de unire dintre generaţii sau, dimpotrivă, cezura dintre ele. S-a spus că a avut ghinion pentru că a apărut într-o perioadă de incertitudine şi dezorientare care au marcat cinematograful românesc un întreg deceniu. Dar, de fapt, el a avut norocul de a fi o voce aparte în filmul autohton, iar cel de al 7-lea lungmetraj al său -
6,9 pe scara Richter – este expresia împlinirii dezideratului său artistic: film de autor + spectacol.
