Interviul săptămânii cu Florin Șerban

     Au trecut cinci ani de la premiera filmului Eu când vreau să fluier, fluier, debutul lui Florin Şerban în lungmetrajul de ficţiune. Succesul de atunci (un “Urs de argint” la Berlin şi multe alte premii) ne îndrituia să aşteptăm cu nerăbdare “recidiva”. Ea se numeşte Box şi a făcut deja primul pas în lume la Festivalul de la Karlovy Vary unde juriul criticii internaţionale (FIPRESCI) i-a acordat premiul său. Membrii juriului au văzut în acest film semnificaţii mai profunde decât o neobişnuită poveste de apropiere / dragoste între două fiinţe pe care în mod logic nimic nu are de ce să le apropie. „Dramaturgia întreruptă, incompletă corespunde nu numai mentalului oamenilor din societăţile în tranziţie, ci şi stării de spirit a civilizaţiilor din Est, a căror viaţă cotidiană, haotică, dezordonată, poate genera opere artistice pline de prospeţime şi frumuseţe” – consideră unul dintre membrii juriului, criticul sârb Srdjan Vucinic.