Lui
Florin Mihăilescu, om dintr-o bucată şi la nevoie intransigent şi chiar dur, îi place să i se spună „Director de imagine”. Nu „Operator de imagine” aşa cum se obişnuia pe vremea facultăţii sale şi nici varianta englezită „DOP” preferată de confraţii lui mai tineri. Este o meserie pe care a făcut-o din vocaţie, cu profesionalism şi talent, alături de regizori cu care a împărtăşit aceeaşi dragoste de cinema. Unii dintre ei, ca
Alexandru Tatos,
Mircea Daneliuc sau
Stere Gulea fiindu-i chiar prieteni. Încercând să se plieze pe viziunea artistică a fiecărui regizor, filmele făcute împreună poartă în egală măsură amprenta lui. Fie că este vorba despre
Duios Anastasia trecea şi
Fructe de pădure, despre
Ediţie specială şi
Iacob, despre
Ochi de urs şi
Vulpe vânător, ca să nu cităm decât câteva titluri din bogata sa filmografie. De pe la mijlocul anilor '90 a fost mai puţin prezent pe platouri, devenind în principal dascăl. Astfel, mulţi dintre cei care semnează azi imaginea filmelor româneşti i-au trecut prin mână. Lor a căutat să le transmită unul dintre crezurile sale: „cheia oricărei imagini de film este lumina”.
Imagine: Dan Ţuculescu
