Filmul
Ryna (2005), debutul regizoarei Ruxandra Zenide, descoperea un chip ce se anunţa a fi al unei actriţe de viitor. În anul următor,
Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, al lui Cătălin Mitulescu (premiatul secţiunii
Un certain regard), confirma, cu putere, naşterea unei interprete de care cinematograful nostru avea nevoie. O lumină intensă, plecată dinlăuntru, răzbătea pe obrazul încă adolescentin al acestei tinere, transfigurându-i privirea care cuprinde mai mult decât ceea ce am putea vedea noi.
O ziaristă de la Variety scria, la Cannes, despre „magnetismul acestei actriţe a noului ecran”. Şi asta înainte ca Monte Hellman, cunoscutul cineast independent american, preşedintele juriului
Un certain regard, să instituie un premiu special pentru
Dorotheea Petre, iniţiativă fără precedent, din câte ştim, în istoria acestei secţiuni. Lauri câştigaţi într-o competiţie din care nu au lipsit nume de rezonanţă, dacă ar fi să le amintesc doar pe cele franceze, Nathalie Baye, Ludivine Sagnier.
„She is an amazing actress”, îmi mărturisea cunoscutul cineast independent american, în seara înmânării premiilor.
Cinematograful nostru nu a ştiut, din păcate, să-i ofere rolurile meritate de această actriţă uluitoare. Să sperăm că de acum încolo.
Imagine: Dan Ţuculescu
Interviu filmat în ianuarie 2015.