Gura satului

     Cronica personajului secundar
     Poartă-n poartă, basma lângă basma, gura treierătoare de fapte şi vorbe lângă gură secătoare de vorbe şi fapte, duetul comic al celor două megieşe din satul Valea Cailor îşi află în filmul lui Al. G. Croitoru şi Vasile Mihai o triplă funcție: etică, estetică şi ... „folclorică”. Personaj dual pe tot parcursul peliculei, cele doua vecine nu părăsesc tandemul, decât, eventual, pentru o simetrizare a mişcări­lor: prima scoate apă din puțul „ameri­can”, din propria-i ogradă, a două (ați ghicit?!) stă tot lângă puțul „american” din curtea proprie. Pe ulița, în ferma le­gumicolă, în poartă la județ (cadru subîn­țeles) eroinele sunt de nedespărțit. Prima, mezzosoprana de calibru, planturoasă, hâtră, bunătate şireată, ochi de argus are chipul şi nervul atât de popular al Dragăi Olteanu-Matei. Tanti Safta are încordarea specifică celei mereu la post, mereu pe fază, fără să scape nici cel mai neînsem­nat amănunt. Comentariul e deseori mut, de un comic irezistibil. În replica, Rodica Popescu-Bitănescu joacă rolul sopranei de coloratură, cu o voioşie exploziva, „ochi alunecoşi — inimă zburdalnică”, neobosită din zori în noapte, mereu cu acul vorbei gata de atac în fiece moment crucial din viața colectivității. Activitatea lor curativa acoperă funcția etică. Leneşii, palavragii, profitorii, cheflii, mici şi mari, tineri şi bătrâni, vin la moara gurii lor duble. Sfichiuți neiertător, mustrați sau ocărâții, împunşi în coaste sau numai gâdilați, trântorii colectivității sau cei doar puşi pe tânjeală vor fi răfuiți ori de câte ori e ca­zul. Dar mai aflăm cu stupoare că „albi­nuțele” pot zbura la nevoie şi la județ... unde prin zumzăitul lor pot declanşa in­specții, anchete... Bună „gura satului” la păzitul obştei. Pentru a da relief acestui personaj pârghie, scenaristul l-a înzestrat şi cu harul zicătorilor. Din trei replici, două sunt proverbe, cimilituri, rimate şi savuroase, care au remanență în auzul spectatorilor: „Vă credeam sub patrafir şi voi stați ca porcii-n jir!” le adresează sa­lutul de bună-dimineața „gura satului” celor strânşi prea devreme în jurul țoiului. Tonul nu e desființator ci simpatic, opti­mist. Se cuvine a aplauda marele talent al actrițelor noastre (de altfel cât de proas­pătă rămâne amintirea „Toamnei şi lernii bobocilor”, roluri de referință în filmogra­fia Dragăi Olteanu-Matei), care pe o par­titură schematizată, fără accente şi nu­anțe, reuşesc să dea viață unor personaje secundare adevărate, să nu rămână nişte simple clişee verbale sau vizuale. Le dorim, totodată, un film pe măsura resurse­lor de naturaleţe şi talent, cu care sunt deplin înzestrate.