Reconfirmându-și reputația de prieten al tinerilor cineaști, Institutul Francez din București a organizat în luna mai o seară dedicată regizorului Gheorghe Preda. Prezentate sub titlul „Exerciții de uimire”, cele șapte scurt-metraje alese de regizor configurează un interesant profil de autor. Deși aparțin mai multor genuri și specii cinematografice (documentare, ficțiune, reportaj), filmele au trăsături comune și atestă ironia specială a lui Preda, comparat, păstrând proporțiile, cu celebrități precum Peter Greenaway, Pedro AImodóvar, Aki Kaurismäki.
Încă din producțiile de institut, el se dovedea un ironist lipsit de răutate, căci personajele sale, deși vag caricaturale, erau privite cu simpatie și înțelegere. Rămân antologici patinatoarea grăsană care se îndrăgostea de un suplu campion în Doamna Bovary sau individul cu urechi gigantice ce prevestea, fără a fi ascultat de nimeni, sfârșitul lumii în Schimbarea la față. O privire afectuoasă îi învăluie și pe eroii unor reportaje realizate la ProTV, cântărețul ciudat din A cânta din cap sau nonconformistul ctitor de biserici din Sala de așteptare. Că cineastul se atașează de personajele sale simțim și din interesantul documentar de artă Apocalypsis cum figuris ― o incursiune în universul fastuos al regretatului pictor Marcel Chirnoagă. Un loc aparte în filmografia sa îl ocupă filmul coregrafic Întoarcerea în paradis, o probă de concizie și eficiență dramaturgică. Cu un palmares impresionant (peliculele sale au fost premiate la festivalurile internaționale Montecatini, Teplice sau Dakino), Gheorghe Preda este un nume pe care mulți critici au pariat, așteptând cu nerăbdare ca el să debuteze în lung metraj. Domnilor producători, depinde numai de dumneavoastră!
